În sprijinul copiilor dispăruţi şi/sau abuzaţi sexual.
Pentru a preveni victimizarea copiilor, poliţiştii vă recomandă:
PENTRU A EVITA DISPARIŢIA COPILULUI DUMNEAVOASTRĂ:
• Explicaţi-i, pe înţelesul său, cu exemple concrete, că nu este bine să intre în vorbă cu persoane străine şi nici să accepte de la acestea diverse obiecte sau promisiuni; în nici un caz nu trebuie să se urce în maşinile necunoscuţilor sau să îi însoţească pe aceştia, indiferent de pretext;
• În concedii, acordaţi o atenţie sporită supravegherii copilului dumneavoastră; aglomeraţia şi mediul străin reprezintă factori de risc care pot favoriza pierderea acestuia;
• Nu-l trimiteţi singur la cumpărături, mai ales în locurile pe care nu le cunoaşte;
• Supravegheaţi-vă în permanenţă copilul: la joacă, atunci când vă aflaţi la cumpărături şi în zonele aglomerate; câteva clipe de neatenţie sunt suficiente ca acesta să dispară sau să se accidenteze;
• Nu-i daţi voie să plece decât cu permisiunea dumneavoastră şi numai după ce vă spune unde şi cu cine;
• Asiguraţi-vă că ştie numele şi numărul de telefon al părinţilor, precum şi adresa la care locuieşte;
• Învăţaţi-l că, dacă se pierde de dumneavoastră, trebuie să rămână în zona unde v-a văzut ultima dată şi să apeleze la un poliţist sau la un adult însoţit de un copil;
• În cazul dispariţiei copilului, alertaţi imediat Poliţia la numărul de telefon 112 sau sunaţi la Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual, la numărul 116000.
ÎN CAZUL ÎN CARE COPILUL DUMNEAVOASTRĂ A DISPĂRUT:
• Verificaţi la rude şi prietenii apropiaţi dacă copilul nu se află la aceştia;
• Anunţaţi în cel mai scurt timp Poliţia; sesizarea dispariţiei unui copil se poate face prin apel la numărul de urgenţă 112, prin sesizare directă la sediul unităţii de poliţie sau prin sesizarea unei patrule din teren.
• Păstraţi-vă calmul! Chiar dacă vă aflaţi într-o stare de emoţie puternică, este foarte important să vă stăpâniţi, pentru a oferi poliţiştilor toate detaliile ce îi pot ajuta să vă găsească copilul în cel mai scurt timp.
Trebuie să fiţi în măsură să furnizaţi anchetatorilor:
– descrierea semnalmentelor copilului şi a semnelor lui particulare
– câteva fotografii recente ale acestuia
– o înregistrare audio-vizuală, dacă dispuneţi de aşa ceva
– descrierea obiectelor de vestimentaţie cu care era îmbrăcat la momentul dispariţiei, precum şi a obiectelor pe care le avea asupra sa
– împrejurările în care a dispărut
– profilul său psihic şi moral, starea de sănătate
– o listă cuprinzând persoanele din anturajul său, locuri pe care obişnuia să le frecventeze
– datele de contact ale adulţilor apropiaţi (bunici, unchi, mătuşi, vecini etc.)
– în general, orice informaţie care vi se pare de interes pentru poliţişti (riscul de a fi fost luat de un membru al familiei, certuri recente, antecedente de părăsire a domiciliului, dispariţia unor obiecte personale din camera sa etc.)
EDUCATIA RUTIERA – SFATURI PENTRU PĂRINŢI:
• Educaţia rutieră începe de acasă! Faceţi-vă timp pentru a-i explica copilul dumneavoastră, încă de la vârsta preşcolară, care sunt principalele reguli ce trebuie respectate în trafic;
• Nu ezitaţi să reluaţi sfaturile privind traversarea, deplasarea pe trotuare, utilizarea mijloacelor de transport, ori de câte ori vă aflaţi cu copiii în trafic; stimulaţi-i să vă ofere răspunsuri la întrebările pe aceste teme;
• Aveţi grijă ce exemplu îi oferiţi copilului dumneavoastră! O conduită corectă în trafic face mai mult decât toate sfaturile din lume! În schimb, dacă dumneavoastră încălcaţi regulile, la fel va face şi copilul, iar consecinţele pot fi dezastruoase!
• Este de preferat ca atunci când deplasarea la şi de la şcoală presupune traversarea mai multor străzi sau folosirea mijloacelor de transport în comun, copilul să fie însoţit de un adult;
• Înainte de a oferi posibilitatea copilului de a folosi o bicicletă sau role pentru deplasare, asiguraţi-vă că stăpâneşte bine tehnica utilizării acestora, precum şi regulile pe care le trebuie să le respecte în trafic;
• Dotaţi-vă copii care folosesc role şi skate-uri cu echipament de protecţie adecvat;
• În cazul adolescenţilor, chiar dacă sunteţi tentaţi să le oferiţi cât mai multe, gândiţi-vă de două ori înainte de a le cumpăra un scuter; inconştienţa vârstei şi caracteristicile traficului îi pot transforma în victime.
PROTEJAŢI-VĂ COPILUL PE STRADĂ ŞI LA ŞCOALĂ
• Staţi de vorbă des şi prietenos cu copilul dumneavoastră, astfel încât el să aibă încredere să vă spună ce probleme are, dacă se simte speriat sau ameninţat.
Dacă îi permiteţi copilului să meargă la joacă sau la şcoală cu telefoane mobile scumpe sau cu bijuterii, îl expuneţi riscului de a deveni victimă a furturilor sau a tâlhăriilor.
• Atunci când trebuie să vă mutaţi în cursul anului, iar copilul va frecventa o altă şcoală, vorbiţi direct cu acesta despre problemele de integrare pe care e posibil să le întâlnească;
• Dacă pierde frecvent bani sau alte valori sau dacă observaţi că sustrage bunuri din casă, e posibil să fie victima unor delicvenţi minori sau majori care percep aşa-zise ,,taxe de protecţie“. Discutaţi deschis, cu tact, cu copilul dumneavoastră şi dacă această situaţie se confirmă, sesizaţi imediat Poliţia.
• Când observaţi schimbări comportamentale majore, cum ar fi izolarea, refuzul de a comunica, teama, stări de panică şi nelinişte etc., nu lăsaţi lucrurile în voia lor! Încercaţi să staţi de vorba cu copilul dumneavoastră, cu profesorii, colegii sau prietenii apropiaţi, pentru a vă lămuri cu privire la cauzele apariţiei acestor manifestări. Copilul vă poate ascunde, din teamă, neîncredere sau pudoare, faptul că este victima unei agresiuni fizice sau psihice.
• Educaţi-vă copilul, încă de la vârste fragede, în spiritul toleranţei şi al respectului faţă de ceilalţi, de regulile societăţii în care trăieşte. Explicaţi-i că la violenţă nu se răspunde cu violenţă, ci cu tact şi calm, iar problemele pe care le are cu colegii la şcoală sau în cartier trebuie aplanate prin discuţii, şi nu prin ameninţări şi acte de violenţă. Dacă simte că situaţia îl depăşeşte şi nu poate aplana conflictul prin mijloace paşnice, încurajaţi-l să facă apel la dumneavoastră, la profesori sau chiar la Poliţie. Aceasta este o dovadă de inteligenţă, nu de lipsă de încredere în sine!
• Controlaţi-vă limbajul şi comportamentul în prezenţa copiilor! Aceştia vă vor imita, iar dacă vor avea o atitudine agresivă faţă de ceilalţi, vor primi un răspuns cel puţin la fel de agresiv.