Un ins cu multă carte şi minte puţină a zis, scărpinându-şi barba deasă, neagră şi potrivită la frizer de lux, că manifestaţiile din pieţele ţării nu sunt reprezentative; adică, ce înseamnă o mie de indivizi într-o capitală cu peste 2 milioane de locuitori sau cinci sute de nemulţumiţi într-o localitate cu peste patru sute de mii de suflete? Deci, ce mare brânză ar fi manifestaţiile astea?
Şeful său de la Cotroceni n-are multă carte; din experienţa de marinar ştie însă că atunci când şobolanii se-arată brusc pe punte asta prevesteşte naufragiul. Şi tace. Îl doare-n „caşcheta” de marinar de nemulţumirile mulţimii, de suferinţele supuşilor. Contra demonstraţiilor de protest există DNA, SRI, ANI, SPP, Poliţie, ultraşii lui Gabriel Oprea şi ai UNPR, B1tv, TVR, Evenimentul zilei etc. Doar că armele astea s-au dovedit folositoare când a fost să producă dezbinarea, şantajul, ura, frica, ameninţările, prostirea, manipularea.
Simte glonţul trecându-i pe la ureche şi tace. Căci, împotriva solidarităţii populare, apolitice, dezbinarea, şantajul, ura vin dintr-un alt joc. Ar fi ca şi cum ar cere penalti fiindcă s-a marcat coş cu mâna.
Dacă partidele din opoziţie nu intră-n joc urgent, să le dezbine, să poată arăta cu degetul spre Hrebenciuc, Vanghelie, Năstase, spre mineriadele lui Iliescu, spre naivul Victor Ponta şi infantilul Crin Antonescu, toate schemele folosite până acum devin anacronice.
Iar fiecare clipă de bucurie provocată de emoţia de a fi între prieteni, împreună cu oameni ca tine, îl face invincibil pe omul care nu mai are ce pierde. Solidaritatea umană produce instantaneu şi continuu neînfricare. Neînfricatul Raed Arafat a produs mii de neînfricaţi. Miile de neînfricaţi câte milioane de alţi neînfricaţi vor aduna?
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.