Nu ştiu dacă 13 august 2012 a fost sau nu o zi cu ghinion. Dar această zi a arătat lumii întregi că magistraţii din România fac, fără pic de jenă, sluj în faţa preşedintelui suspendat.
Să le luăm pe rînd, dar nu în ordine cronologică.
Puţin după prînz Parchetul General – care se numeşte Ministerul Public, deci doamna Koveşi are rang de ministru -, a anunţat printr-un comunicat că a confiscat toate documentele care au legatură cu referendumul din 29 iulie, de la toate autorităţile de resort. Printre altele „procurorii au dispus ridicarea de la Autoritatea Electorală Permanentă, precum şi de la societatea comercială desemnată să realizeze procedurile tehnice, conform art. 431 alin. 5 din Legea 3/2000, copiile de pe listele electorale permanente şi listele suplimentare cu semnăturile alegătorilor în original”.
Ori, ia să vedem ce prevede articolul de lege invocat: „(5) Biroul Electoral Central va înainta copiile listelor electorale permanente, respectiv tabelele electorale utilizate în cadrul secţiilor de votare Autorităţii Electorale Permanente, care le va verifica în vederea depistării eventualelor voturi multiple, în termen de 60 de zile de la data referendumului. În situaţia în care Autoritatea Electorală Permanentă va constata existenţa unor persoane care şi-au exercitat votul de mai multe ori, va sesiza organele de urmărire penală în aplicarea prevederilor art. 54 alin. (2).”
Deci, pe de o parte, AEP are la dispoziţie 60 de zile pentru a verifica dacă există persoane care au votat de mai multe ori, pe de altă parte, acelaşi articol se referă strict la acest tip de infracţiune. Prin urmare, nici o legătură cu numărul persoanelor care au sau nu drept de vot, temă ce face obiectul acestei ample cauze aflate pe rolul Parchetului. Mai mult: procurorii, conform acestei reglementări legale, au dreptul să „intervină” abia la sesizarea AEP. Concluzia? Anchetatorii Codruţei Koveşi nu au nici temei juridic nici legal pentru abuzul comis.
Consiliul Superior al Magistraturii îşi dă cu stîngu-n dreptu’
Aceasta, însă, reprezintă doar o parte a activităţii depusă de magistraţii bucureşteni la 13 august 2012. Procurorilor le-au ţinut isonul, cu mult sîrg, colegii de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Încă de la prima oră instituţia s-a grăbit să dea de veste oficial că, prin poziţiile publice pe care le-au adoptat, Ramona Mănescu, Varujan Vosganian, Mihai Voicu şi Victor Ponta fac presiuni asupra justiţiei, motiv pentru care a fost sesizată Inspecţia Judiciară a CSM.
Cel mai grav, după opinia lor, a greşit Ramona Mănescu atunci cînd le-a cerut să se autosesizeze în legătură cu modul în care subalternii Laurei Codruţa Koveşi procedează în ancheta referitoare la referendum.
Şi au sărit ca arşi cu un nou comunicat. În care explică pe îndelete, în trei puncte, care-i „modalitatea de comunicare cu mass-media a sistemului judiciar şi modalităţile de sesizare a Inspecţiei judiciare
Având în vedere declaraţiile publice ale doamnei europarlamentar Ramona Mănescu – ce au generat intense dezbateri în mass-media şi în rândul opiniei publice – vizând aspecte legate de comunicarea în spaţiul public a unor informaţii din dosarul de urmărire penală a domnului Victor Paul DOBRE, şi în legătură cu care Inspecţia Judiciara a fost sesizată pentru a efectua verificări în vederea apărării independenţei sistemului judiciar, precum şi solicitarea adresată public Consiliului Superior al Magistraturii de a se „autosesiza” în legătură cu unele aspecte din activitatea procurorilor care instrumentează acest dosar,
Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass-Media al Consiliului Superior al Magistraturii este abilitat să informeze cu următoarele aspecte de ordin procedural – legal:
Am reţinut din acest comunicat doar puntul 3, singurul cu adevarat relevant: „Art. 44 alin 4) şi alin. 6), art. 45 alin 2) şi art.64 indice 10 lit. e) din Legea nr. 317/2005 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată, cu modificările şi completările ulterioare reglementează modalităţile de sesizare a Inspecţiei Judiciare în legătură cu posibile abateri disciplinare ale procurorilor. Verificările în domeniu pot fi dispuse la sesizarea oricărei persoane sau la sesizarea din oficiu a inspectorilor judiciari, Consiliul Superior al Magistraturii neavând posibilitatea legală de a se “autosesiza” cu aspectele invocate de doamna europarlamentar”.
Aşadar: verificările pot fi dispuse la sesizarea oricărei persoane. Pesemne membrilor CSM li s-o fi părut că Ramona Mănescu nu este persoană… Sau, poate, a contat că în mesajul public pe care l-a rostit, Ramona Mănescu nu s-a adresat direct Inspecţiei Judiciare din cadrul CSM? Oricum, „de bază” este concluzia că CSM Nu are posibilitatea legală de a se autosesiza. Acum, din două una: ori nimeni de la CSM nu ştie ce înseamnă autosesizarea, ori nimeni de la CSM nu ştie ce înseamnă autosesizarea. De aceea am apelat la sprijinul dicţionarului explicativ al limbii române. Unde scrie negru pe alb: „AUTOSESIZÁ vb. refl. a se sesiza din oficiu. (< auto1- + sesiza)”.
Quod erat demostrandum!