Talida mi-a spus că la şase şi jumătate Băsescu ţine o conferinţă de presă la Cotroceni; şi fiindcă mie mi se pune un nod în gât şi mă ia cu ameţeală când îl privesc i-am zis, să fie sănătos, voi citi rezumatul pe Mediafax; e singurul fel în care mai pot lua cunoştinţă de ce se întâmplă în ţară; ştirile de la televizor îmi repugnă. Am ieşit cu Pablo, câinele meu, corcitură cu coada în sus; mai exact el a ieşit cu mine, pentru că medicul mie mi-a recomandat plimbările dese. Şi-am zis, hai, şi-am plecat. Şi ne-am întors, Pablo – ceva mai voios; stârnise câinii cartierului, ca la ţară, oprindu-se la fiecare poartă, aşteptând furia de dincolo şi el plecând mai departe, nici usturoi nu mâncase, nici gura nu-i mirosea. Aşadar, titlul ales de Mediafax pentru conferinţa de presă de la Cotroceni suna: Băsescu propune să-şi depună mandatul odată cu cei 588 de parlamentari după modificarea Costituţiei, în conformitate cu referendumul de nu ştiu când. Hodoronc – tronc! Şi mă-ntorceam în mahalaua copilăriei mele. Când unul de-i ziceam noi Mutu, fiindcă era mut, ne oprea, arăta ca un Godzila, deşi era de vârsta noastră, şi ne arăta ce-aveam mai bun pe noi, că să i-l dăm lui. Şi pas să ne-nţelegem. Noi ziceam, îi explicam, plângeam – el nimic! N-auzea, nu pricepea; zicea în felul lui plastic, cu mîinile: mulţumesc, deci mi-l dai!, şi-ţi lua ce credea el că i se cuvine, fiindcă el făcea legea în mahalaua noastră. Mutu era apărat de statutul pentru handicapaţi. Nu se putea face nimic împotriva lui. Poliţaiul ne întreba: te-a ameninţat? – Nu, cum să mă ameninţe, că-i mut? Te-a bruscat – Nu, nu era nevoie, era de ajuns să-l priveşti. Eram sfătuiţi: Fiţi şi voi mai atenţi pe unde mergeţi şi cu cine staţi de vorbă. Şi cu Mutu ce facem, întrebam. Ce facem?, ce să facem?, aşteptăm să facă 18 ani şi-l băgăm la zdup!