O situaţie incredibilă se petrece la ora actuală pe terenul din jurul mănăstirii Chiajna: ţiganii au săpat cu ajutorul unor excavatoare canale adânci în apropiere de monument, iar construcţia riscă să o ia la vale. După trei veacuri de verticalitate, ctitoria domnitorului Mavrogheni va fi, în sfârşit, distrusă.
Am reuşit, cu mare greutate, să luăm legătura cu persoanele implicate în activitatea lăcaşului de cult, organizat în jurul acestor ruine istorice: călugărul Gavriil, preot slujitor şi stareţul Atanasie Bădulescu. Pe internet există, probabil şi în presa scrisă, mai multe apeluri făcute către credincioşi pentru a ajuta sfânta mănăstire. La prima vedere, oamenii pot crede că donaţiile lor ar fi necesare pentru refacerea -reconstrucţia monumentului istoric ctitorit de Mavrogheni. În realitate, însă, ruinele au fost împrejmuite cu un gard metalic pus pe o fundaţie de beton, fără să existe niciun fel de urmă a începerii vreunei lucrări efective de restaurare, ci doar două icoane aninate de pereţii afumaţi din interior. Într-adevăr, în apropiere au fost construite, cu efortul financiar al credincioşilor, o bisericuţă din lemn, un paraclis unde se ţin slujbele şi două chilii. Dar asta nu pare să aibă vreo legătură cu refacerea vechii mănăstiri care este folosită, mai departe, în scop publicitar. Să vedem până când!
Împrejurimile acestui monument erau, cu ani în urmă, netede ca-n palmă, chiar dacă înţesate de gunoaie. Mai nou, însă, de jur-împrejurul mănăstirii Chiajna, ţiganii sapă terenul cu ajutorul unor excavatoare mari (erau patru ieri!). Aspectul este unul selenar, plin de cratere uriaşe, iar şanţurile, de până la 10 metri adâncime, se pot surpa oricând peste căutătorii de fier vechi.
Şi iar ne punem câteva întrebări justificate: ale cui sunt aceste excavatoare de mari dimensiuni? Cum circulă ele pe străzile Bucureştiului ca să ajungă aici? Poliţia nu-i întreabă nimic pe cei care le conduc? Treaba pe care o fac ele (excavatoarele) acolo de cine e plătită?
Rezistenţa terenului a fost slăbită serios din această cauză. Nu trebuie să ai doctoratul în arhitectură sau construcţii ca să realizezi asta. O alunecare de pământ, care să ducă la vale însăşi clădirea veche de trei secole, pare iminentă.
Contactat telefonic, părintele Gavriil nu ne-a putut oferi prea multe informaţii despre ceea ce se întâmplă acolo. Ne-a zis doar că în zonă sunt „nişte oameni care strâng fierul vechi, din asta trăiesc”şi că „nu se poate pune nimeni cu ţiganii”. Părintele Gavriil ne-a mai spus că „el se ocupă doar de slujbe” şi că alte amănunte referitoare la mănăstirea Chiajna ne poate da stareţul Atanasie.
Iata ce scrie langa paraclisul de la manastirea Chiajna
Ne-a invitat să-i căutăm numărul de telefon pe internet, spunându-ne că el nu ni-l poate da. I-am răspuns că l-am găsit deja şi că l-am sunat şi cu o zi în urmă pe stareţ, dar că nu a răspuns la niciun apel. „Probabil că nu vă cunoate numărul..”, a explicat părintele Gavriil.
Deci, dacă nu ştie cine-l sună, stareţul nu răspunde. Chiar dacă este un număr de telefon PUBLIC, pus pe internet, la care creştinul binevoitor poate să sune şi să discute cu părintele pentru eventualele donaţii.
După ce am lăsat să treacă puţin timp de la discuţia avută cu părintele Gavriil şi să aibă vreme să-l anunţe pe stareţ, am sunat din nou, la acelaşi număr de telefon al părintelui Atanasie. Ei, de data asta a cunoscut numărul şi mi-a răspuns. Dar sfinţia sa n-a putut să dea niciun fel de relaţii despre ceea ce se întâmplă la mănăstirea Chiajna. L-am întrebat atât: dacă mănăstirea va fi demolată şi se va reconstrui alta sau dacă se va reface cea existentă. „Nu vă pot spune nici da nici nu. Vă rog să luaţi legătura cu Arhiepiscopia Bucureştilor.”
Vom încerca în zilele următoare să aflăm şi punctul de vedere al acestei instituţii, privitor la mănăstirea Chiajna.
Drama mănăstirii Chiajna continuă
Am încercat să vorbim cu reprezentanţii instituţiilor implicate în acest caz, să aflăm şi punctul lor de vedere. Iată ce a ieşit:
Preotul-robot de la Arhiepiscopie
Pentru început am sunat, exact cum ne-a sfătuit „stareţul” de la Chiajna, la Arhiepiscopia Bucureştilor la telefon: 021 337 49 57, unde am cerut, politicos, cu părintele Ionuţ Badea, cel care se ocupă de PR! Acesta a răspuns pe un ton iritat, în timp ce vorbea în paralel cu o altă persoană din biroul în care se afla la ora aia. Aşa crede dumnealui că trebuie să se comporte un angajat al bisericii care se ocupă de imaginea ei!
-Şi ce doriţi? Ce problemă aveţi?
După ce i-am explicat, pe scurt, cele văzute lângă acest monument istoric, mi-a spus, plictisit, că îmi face legătura „în altă parte”. Unde? Habar n-am, că n-a vrut să-mi spună. Acolo, „în altă parte”, a răspuns altcineva, o voce metalică. Se auzea foarte încet, parcă era de pe lumea cealaltă. După câteva secunde mi-am dat seama că e doar…un robot care, pe un ton duhovnicesc, mă invita să las un mesaj. Oricum, fiind înregistrat, era mult mai amabil decât omul de la Relaţii Publice. Amin!
Fiindcă n-am ajuns la niciun rezultat, am încercat din nou la 021 337 49 57, dar, de data asta, n-a mai răspuns nimeni. La Biroul de Relaţii Publice telefonul suna în gol…
Bun. Nu m-am lăsat şi am format numărul părintelui Constantin Stoica de la Patriarhie, cel cu care am mai colaborat în trecut la realizarea multor articole pe teme religioase. Acesta mi-a rejectat apelul. Era inutil să mai continui.
O doamnă de la monumente istorice…
Pentru că nu mă dau bătut cu una cu două, am sunat şi la telefon: 021 3232611, la Compartimentul monumente istorice şi Arheologice din cadrul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural al Municipiului Bucureşti. Aici am vorbit cu doamna Elena Simion, care nu părea să ştie în ce …judeţ este mănăstirea Chiajna. M-a întrebat dacă nu cumva se află în Prahova. I-am spus că e în Bucureşti, pe raza sectorului 6.
-Da, dar nu vă putem răspunde prin telefon, vă daţi seama! Trebuie să ne faceţi o solicitare scrisă, zice doamna crezând, probabil, că m-am născut alaltăieri.
Am insistat:
-De ce nu puteţi răspunde prin telefon? E o întrebare simplă: mănăstirea Chiajna va fi refăcută sau nu?
-Nu pot să vă răspund. Faceţi o solicitare. Şeful nostru doreşte o solicitare scrisă!
-Da? Mai devreme mi-aţi spus că nici nu ştiţii unde este mănăstirea Chiajna…
-Aveţi dreptate!, zice doamna sperând că e ironică. Şi conversaţia s-a încheiat.
Deci, ca de obicei, nu există comunicare între jurnalişti şi instituţiile statului.
Pentru cei de la Patriarhie, Episcopie, Monumente Istorice, (şi nu numai), am realizat un mic montaj cu imaginile surprinse de noi în perimetrul monumentului istoric aflat la marginea cartierului Giuleşti-Sârbi, ca să ştie altădată despre ce construcţie este vorba…În caz că le pasă.
Dacă cineva ar fi vrut ca mănăstirea Chiajna să fie reparată cu adevărat, din 2011 până azi ar fi făcut ceva acolo, spre folosul monumentului vechi de trei secole. Dar noi am văzut cu ochii noştri. În afară de gardul de fier care îl înconjoară, şi craterele de zeci de metri adâncime din apropiere, făcute cu excavatoarele de către căutătorii de fier vechi, nu există alte modificări. Sau, dacă stăm bine să ne gândim, există, dar nu la mănăstire: s-au construit o vilă cu etaj şi cu nişte camere, chiliile adică, o biserică din lemn (minunată, dealtfel!) şi un paraclis. Nu e cam puţin?
Textul original poate fi gasit pe edituramateescu.ro, iar un filmuleţ cu tot ce au constatat jurnalistii a fost postat aici.