Ei asta-i acum, se veseli deodată, madame Merkel, dar cine-ţi interzice să spui ce simţi ca un proletar gentilom, Herr Franţ ? – spune, omule, ce vrei, că nu-i bai! Atenţie la blid însă, căci blidu-i doar unul şi-i…
Ca om de stânga, Francois Holland, preşedintele Franţei, îi apără pe cei cu bani puţini. Şi, iată, nici statul nu mai are bani. Şi vine madam Merkel şi zice: Herr Franţ, musai să scoatem omenirea din criză. Parşivă sarcină, aşa-i? De-aia zic să lăsăm deoparte ce ne desparte: faptul că eşti bărbat şi sunt femeie – nouă oricum tot nu ne mai sunt de mare folos sexurile astea, sexurile ca succesurile, ptiu, ptiu! scuip în sân -, şi zic, hai să ne unim puterile! Nu mai suntem copii, nu mai mâncăm tot ce zboară, omu’ se naşte şi moare. C-o fi cu-un an mai devreme sau mai târziu, tot un drac – şşş! să nu m-audă tizul tău, Franţ ăsta nou, iezuitu’, că vorbesc de drac -, nu-i păcat, zic, să băgăm banii în spitale? Românu’ ăla şchiomb a-nţeles, paguba a fost la cimitire, c-au rămas morţii de căruţă, dar ai văzut, tot răul spre bine, se umple ţara de cimitire private… Mai iese un ban… Cât priveşte educaţia, care educaţie? Plozilor de azi le merge mintea brici nemţesc, ai auzit dumneata, Herr Franţ, de un singur profesor haker? – ţipenie! Dacă li se aia computerul, învăţătorii apelează la elev, şi elev şi dascăl, la Gugăl… Iar ca să vezi filme porno la oricare din miile de posturi de televiziune n-ai nevoie de Harvard… Alţi bani pierduţi cu profesorii… Ai început să socoteşti? Deja ne-am umplut de bani! Ah! – şi-ţi mai zic ceva: chiar mai avem nevoie de toată poliţia? Zecile de mii de poliţişti nu fac nici cât degetul mic al duduiei Reding, forţele reunite ale Gestapoului, KGB-ului şi CIA-ului n-ar atinge în zece ani performaneţele de o oră ale curţilor constituţionale.
Şi auzind ea cum hodorogesc şi se smiorcăie gândurile în Franţ, l-a potolit şi-a zis: ţi-aud îndoielile scâncind, dragele de ele, lasă-le în plata Domnului, Herr Franţ, nu te necăji, Dumnezeu e cu noi, doar ne hrănim din acelaşi blid european, n-avem două bliduri, he, he… Şi-atunci vorbi şi Franţ pentru întâia oară, şi-a zis: mi-ai deschis ochii, coană Frau Merkel, eşti un bărbat adevărat, circuli pe partea tradiţiei nemţeşti dintotdeauna, marele Goethe a zis, tot ce există merită să piară, jos pălăria, că-ţi place să te-arăţi blondă- pai, dar eu sunt mai brunet, de stânga, şi-abia am fost ales… Eu trebuie să mai mint niţel – pe mine în primul rând-, eu trebuie să ies într-un 14 iulie în Piaţa Revoluţiei şi să zic, măi, coană Merkel, eu nu spun că n-ai dreptate să iei partea boierilor, eşti loială lor, frumos! – adică integră, doar şi eu ar trebuie să spun: Fraternite, Egalite, Liberte, ai dreptate, Frau Merkel, să-i aperi pe bogătani, dar şi eu am dreptatea mea să-i apăr pe cei mulţi cu bani puţini…
Ei asta-i acum, se veseli deodată, madame Merkel, dar cine-ţi interzice să spui ce simţi ca un proletar gentilom, Herr Franţ ? – spune, omule, ce vrei, că nu-i bai! Atenţie la blid însă, căci blidu-i doar unul şi-i al nostru, fratele meu, iar săracii-s mulţi! E important cu cine-l împarţi.