Există tot felul de gândiri: caraghioase, făţarnice, generoase, fataliste, criminale, cinice… Şi una cu excitaţii dictatoriale. Şi pretutindenară. Chinezul a zis că de ce vrăbiile sunt lăsate să mănânce grânele după căpşorul lor. Şi-a dat ordin să fie omorâte. Şi-a văzut el că se poate. Şi-a mai văzut ceva: că nu mai sunt grâne. Le căsăpiseră insectele, cele mici şi multe.
Românul a zis că de ce tot omul votează cum îi dictează capul său nărod. Şi-a dat ordin să-i fie ucisă voinţa. Şi-au năvălit procurorii pe ogoare, în biserici, în curţile cetăţenilor, cu Constituţia într-o mână şi spectrul puşcăriei în cealaltă. Şi a văzut el că se poate. Şi-a mai văzut ceva: că nu mai are alegători. Şi nici partid. Mai are doar consilieri, foşti utecişti sau lideri ai Stângii, tocmai buni să reformeze Dreapta.
Întrebarea era, cum să se procedeze cu exterminatorii? Istoriografia chineză tace. Înţeleaptă. Ca le ei. Istoriografia română, dimpotrivă. Ca la noi. Iată-l, deci, pe exterminatorul Daniel Morar strecurat în Curtea Costituţională, cu vedere cât poate cuprinde ochiul de corsar.
Dar tot ca la noi, treaba rămâne în coadă de peşte: nimic nu e sigur. Prin urmare, nici Daniel Morar. Respectiv, nici gândirea lui Daniel Morar. Căci gândirea de slugă nu e veşnică nici ea. S-a revoltat el Vasile Blaga…