Atmosferă primitivă. Nemaipomenit: o româncă de 22 de ani, în finala de la Roland Garros. De fapt, împotriva unei adversare care la 17 ani câştiga Wimbledon. Şi dăi, şi dăi! Când, la vârsta Şarapovei, părinţii Simonei îi tăiau sânii odorului lor, o fetiţă cuminte era transformată din fiinţă în fabrică. Fabrica e fabrică. Produce orice, mai puţin primul serviciu în tenis. La primul serviciu, ai sau nu ai. Simona n-are. Chipul ei nu transfigurează nici bucurie, nici tristeţe. Doar obligaţie. Îndeplinită sau neîndeplinită. Un mecanism. Un neom. O fabrică rezultată din vânzarea unei alte fabrici, a tatălui. Simona nu există. Există doar o fabrică sacrificată de dragul altei fabrici.O fiinţă ucisă, de dragul unei fabrici.
Zece rânduri de Nicolae Cristache/Simona, victima părinţilor
de Talida Covaci pe 7 iunie 2014 4128