Teoretic, de la stoparea megacampaniei publicitare mincinoase plătită cu sume colosale de către firma româno – candiană RMGC (Roşia Montană Gold Corporation), în Munţii Apuseni situaţia trenează. “Gabriel Resources” nu poate demara lucrările pentru că s-a cerut un nou studiu de impact asupra mediului, dar ţine cu dinţii de proiect. Măcar pentru că a cheltuit deja o căruţă de bani. La fel ca academicienii, cei de la Gabriel Resources (GR) ştiu că şeful statului are, în actualul stadiu al lucrurilor, un cuvînt greu de spus. Iar actualul şef al statului, la fel ca şi cei 11 contracandidaţi ai săi sînt în campanie electorală. Şi o campanie costă. GR n-ar avea nimic împotrivă să îşi aducă obolul, numai că ar dori, la schimb, nişte certitudini.
Pesemne că şi academicienii ştiu toate aceste lucruri şi de aceea au adresat scrisoarea deschisă tuturor candidaţilor. De fapt, au fost două scrisori. Una semnată de Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române şi de conf. dr. arh. Sergiu Nistor, preşedinte al Comitetului Naţional Român ICOMOS (Comitetul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor), “în numele organizaţiilor pe care le reprezentăm”, a doua – semnată de reprezentanţii Academiei Române şi 45 de ONG-uri. Ambele exprimă aceeaşi poziţie şi cer stoparea definitivă a lucrărilor la exploatarea auriferă Roşia Montană. În plus fiecăruia dintre candidaţi i se cere să îşi exprime public poziţia în legătură cu acest proiect.
Unul dintre ei -Traian Băsescu -, a făcut-o deja. Parţial. Actualul şef al statului nu s-a pronunţat niciodată împotriva extragerii aurului de la Roşia Montană cu ajutorul cianurilor, dar, de curînd, a declarat că aşteaptă opinia specialiştilor şi un nou studiu de impact asupra mediului pentru a lua o decizie. Reprezentanţii GR, care au reacţionat instantaneu la epistola Academiei Române, susţin că acest studiu există deja.
Etică, istorie şi sentimente
De ce se împotriveşte Academia Română proiectului Roşia Montană? Argumentele au fost prezentate în scrisoarea deschisă adresată joi candidaţilor la Preşedinţie:
”Vă adresăm un respectuos apel ca, în cadrul campaniei pe care o derulaţi pentru magistratura supremă în stat, să vă pronunţaţi public, ferm şi explicit, pentru apărarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului natural şi cultural excepţional al Roşiei Montane, ca un simbol al întregii moşteniri culturale a ţării pentru a cărei preşedinţie vă pregătiţi.
Suntem convinşi că aţi luat cunoştinţă de proiectul minier de la Roşia
Montană. Locul celei mai vechi localităţi urbane din România, ce adăposteşte cele mai dezvoltate galerii romane descoperite vreodată în lume, situat într-un cadrul natural de o diversitate biologică şi etnografică de mare însemnătate este prevăzut a se transforma într-o imensă carieră deschisă de extragere a aurului, ce ar duce la dispariţia definitivă a unor valori istorice, ştiinţifice, arheologice, arhitecturale, etnografice, religioase şi naturale ale zonei.
Începând cu anul 2002 s-au manifestat din ce în ce mai fundamentat şi cu mai multă tărie opoziţii la proiectul minier Roşia Montană, prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale şi al unor instituţii publice de specialitate din ţară şi din străinătate. Menţionăm poziţia fermă şi argumentată a Academiei Române şi a Comitetului Internaţional al Monumentelor şi Siturilor, prin cele patru rezoluţii ale Adunărilor Generale de la Madrid, Victoria Falls, Xian şi Quebec din ultimii şapte ani, şi avem expresia unei îngrijorări pe plan naţional şi internaţional din partea specialiştilor pentru soarta Roşiei Montane şi a deciziilor politice şi administrative ce ar putea aduce prejudicii incomensurabile şi ireparabile patrimoniului cultural, ştiinţific şi natural mondial. Dacă am evoca şi acţiunile societăţi civile, prin campaniile derulate de numeroase ONG-uri, am avea doar o mică expresie a preocupării cetăţenilor pentru soarta Roşiei Montane şi a interesului mereu crescând al acestora pentru protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural al zonei… Resuscitarea economică a Roşiei Montane nu poate fi credibilă atât timp cât ea se bazează pe secătuirea în două decenii a tuturor resurselor zonei: de la aurul subteran, la biodiversitate şi moştenirea culturală. Ce va mai rămâne autentic, valoros şi atrăgător pentru cei care peste 20 de ani vor trece prin Roşia Montană: peisajul şi natura vor fi înlocuite de un relief artificial şi respectiv de pepiniere ce vor înlocui pădurile, kilometri de galerii romane vor fi dispărut de mult, prin explozii masive, sub cupa excavatoarelor, înlocuite de un mic muzeu – mausoleu a ceea ce am pierdut definitiv. Chiar oamenii locului, pentru care se clamează că se doreşte un viitor prosper, vor
fi înghiţiţi de proletariatul urban, dezrădăcinat şi confuz al oraşelor învecinate. Aurul ce va fi fost deja extras va fi, prin golul lăsat în relief, în civilizaţia şi cultura locului, dar şi în sufletele oamenilor, un blestem ca cel al regelui Midas”.
Şi totuşi…
Şi totuşi academicienii, la fel ca ONG-urile ce li s-au alăturat, ar putea fi de acord cu TOATE aceste distrugeri definitive şi iremediabile. În anumite condiţii. Condiţii ce rezultă din continuarea aceleliaşi scrisori deschise.
<<Stimate Domnule,
În ultima vreme, suntem martorii unei vaste campanii de “captatio
Benevolensis” din partea investitorului interesat să dezvolte proiectul minier la Roşia Montană. Cine urmăreşte însă cu atenţie argumentele aduse de această campanie – dincolo de sumele exagerate vehiculate – nu poate să nu sesizeze faptul că suntem supuşi unui miraj cu atât mai periculos cu cât el este vehiculat în vremuri de criză economică a resurselor. «În lume (mai ales în Orientul Mijlociu şi Asia Centrală) se practică, în loc de concesionare a resurselor minerale, aşa numitul ‘Acord de împărţire a producţiei’ (Production Sharing Agreement), potrivit căruia în relaţia dintre stat şi o companie de extracţie a unor resurse minerale (de obicei petrol) – după acoperirea cheltuielilor de investiţie şi operaţionale – producţia este împărţită între stat şi companie, de obicei 80% pentru statul respectiv şi 20% pentru companie. Doar o asemenea relaţie, în cazul exploatării aurului de la Roşia Montană, ar putea fi atractivă din punct de vedere economic, dacă s-ar ignora celelalte considerente.»
Şi aşa mai departe…
Ceilalţi academicieni şi ONG-urile continuă argumentaţia:
<<Stimate Domnule,
Candidaţi la Preşedinţia României într-o perioadă de criză economică şi de frământări politice. Este o perioadă de grele şi responsabile decizii. Prin candidatura pe care v-aţi depus-o, aveţi dorinţa de a fi purtătorul de cuvânt al unui popor ce doreşte să-şi găsească locul propriu într-o Europă a diversităţii culturale. Noi, semnatarii acestui apel, în numele organizaţiilor de specialitate şi ale societăţii civile, ne simţim datori să subliniem că apărarea Roşiei Montane este o responsbilitate nu numai faţă de cei care astăzi locuiesc în zonă, nu numai o responsabilitate faţă de cei care astăzi constituie electoratul, dar o responsabilitate în faţa tuturor celor care se vor naşte, la noi în ţară şi nu numai, generaţii de-a rândul de-acum înainte. Ne place să credem că înţelegem împreună în acelaşi mod vorbele de acum 160 de ani ale lui John Ruskin, care spunea: “(…) Una din condiţiile trudei omeneşti stă în acea proporţie dintre timpul sădirii şi cel al culesului, în care stă bogăţia roditoare a fructului; în general, cu cât plasăm mai departe ţelurile noastre şi dorim mai puţin să fim martorii rezultatelor trudei noastre, cu atât mai mare şi mai bogată va fi măsura succesului nostru.
Profitul celor de lângă noi nu poate egala beneficiul celor care ne vor
urma…”.
Citat din poziţia Academiei Române privind proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, expusă în anexă
Vă chemăm, stimate domnule, să faceţi din pronunţarea Dumneavoastră publică în favoarea protejării Roşiei Montane o lucrare în beneficiul celor care ne vor urma, şi cu siguranţă că generaţiile viitoare vor şti să ne răsplătească memoria>>.
Alte argumente
“POZIŢIA ACADEMIEI ROMÂNE PRIVIND PROIECTUL DE EXPLOATARE MINIERĂ DE LA ROŞIA MONTANĂ
Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană dorind să prevină o eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului înconjurător şi vestigiilor arheologice din zonă şi să semnaleze consecinţele riscante pentru Statul Român.
O analiză obiectivă demonstrează că proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public şi prin urmare nu justifică efectele colaterale negative şi riscurile implicate în proiect.
Argumentele pe care se bazează poziţia Academiei Române sunt următoarele:
1. Exploatarea proiectată pentru o perioada de 17-20 ani nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor. Numărul locurilor de muncă în perioada operaţională a
expoatării, estimat la mai puţin de 500 nu rezolvă nevoile locale. Nu este clar câte din aceste locuri de muncă pot fi ocupate de localnici şi câte de persoane aduse din exterior.
Zona are nevoie de soluţii economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile, preconizate tot mai intens de Uniunea Europeană.
2. Distrugerea comunităţii Roşia Montană, veche de peste 2000 ani, prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici şi mutarea unor cimitire este inacceptabilă şi aminteşte de o perioadă pe care am considerat-o încheiată.
3. Beneficiile economice ale Statului Român, rezultate din redeventele de 2 % asupra exploatării şi diverse impozite, sunt nesemnificative în raport cu consecinţele proiectului.
Potrivit acestui tip de relaţii între un stat şi o companie de extracţie a unor resurse minerale (de obicei petrol), după ce compania îşi acoperă costurile de capital şi operaţionale, producţia este împărţită între stat şi companie, de obicei 80% pentru statul respectiv şi 20 % pentru companie. Doar o asemenea relaţie în cazul exploatării miniere de la Roşia Montană ar fi atractivă din punct de vedere economic pentru Statul Român.
4. Anticipata strămutare şi reamplasare forţată a unei părţi a populaţiei care refuză să-şi vândă proprietăţile riscă să antreneze Statul Român în situaţii juridice dificile în faţa organismelor internaţionale (europene, CEDO) cu consecinţe greu de evaluat în prezent.
În asemenea situaţie răspunde Statul Român şi nu compania. Acest aspect trebuie analizat cu toată seriozitatea de autorităţile competente.
5. Exploatarea la suprafaţă, în patru cariere deschise şi creara unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 metri înălţime, închizând valea Corna,ar produce o mutilare gravă a peisajului. Actuala exploatare de cupru în cariera dechisă
de la Roşia Poieni ca şi alte exploatări miniere în cariera deschisă din ţară ilustrează clar consecinţele unor asemenea lucrări asupra mediului înconjurător.
6. Barajul preconizat, construit din rocă sterilă, nu prezintă garanţii în situaţii extreme, după cum demonstrează experienţa mai multor ţări în care s-au produs accidente grave în diverse exploatări miniere. Prezenţa unui asemenea bazin de acumulare şi baraj în vecinătatea imediată a oraşului Abrud reprezintă un mare risc şi nu există nicio garanţie că un accident nu se poate produce, iar pedepsirea ulterioară a vinovaţilor nu ar mai servi la nimic.
7. Exploatarea preconizată periclitează grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume şi de mare valoare istorică şi culturală. Distrugerea – chiar numai parţială – a vechilor galerii romane este total inacceptabilă într-o ţară care îşi respectă trecutul istoric şi originile.
8. Folosirea cianurii de sodiu în procesul tehnologic şi depozitarea în basin deschis a rezidiilor, conţinând resturi de cianura, produşi de ‘neutralizare’ a cianurii (de asemenea potenţial toxici) şi mai ales metale grele, crează motive serioase de îngrijorare.
Chiar dacă ‘neutralizarea cianurii’ promisă de proiect s-ar realiza într-un grad avansat, toxicitatea rezidiilor rămâne o sursă de grave riscuri.
9. Nu există garanţia că la terminarea lucrărilor şi închiderea exploatării firma investitotare va putea asigura costurile de refacere a mediului. Experienţa altor ţări (de exemplu SUA) arată că asemenea costuri sunt uriaşe şi nu sunt acoperite de garanţiile financiare depuse de firmele în cauză. Tendinţa mondială actuală este de a preveni degradarea mediului şi nu de a-l reface ulterior.
10. Proiectul încalcă o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei europene, semnalate anterior. În situaţii similare alte ţări au procedat cu mai multă prudenţă şi au evitat să accepte riscurile implicate în proiecte asemănătoare. Cunoaştem documente care afirmă că ‘în Germania un asemenea proiect este de neconceput’, iar Bulgaria şi Armenia nu au aprobat proiecte de acelaşi tip.
11. Nu pot fi trecute cu vederea unele decizii recente ale justiţiei în legătură cu acest proiect. Declararea prematură a localităţii Roşia Montană ca “zonă industrială” împiedicând astfel alte activităţi economice potenţiale (de exemplu turism rural şi cultural) a fost socotită drept încălcare a legislaţiei.
12. Academia Română consideră că nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale şi colective ale societăţii civile, ale unor instituţii ştiinţifice, religioase (inclusiv Biserica Ortodoxă Română), culturale din ţară şi străinătate, ale unor personalităţi şi oameni de ştiinţă şi cultură. Nu se poate trece cu vederea rezistenţa şi nemulţumirile unei părţi din populaţia locală afectată de proiect, care riscă să-şi piardă proprietăţile şi să părăsească locurile unde au trăit o viaţă întreaga ei şi strămoşii lor.
Academia Română cere din nou autorităţilor Statului Român să analizeze cu mulţă atenţie proiectul, sub toate aspectele sale, antrenând specialişti dezinteresaţi şi oneşti din ţară şi străinătate, inclusiv din organismele europene, înainte de a da cale liberă
acestui proiect atât de controversat şi – după părerea noastră – extrem de periculos.
Academia Română încearcă astfel să prevină un dezastru ecologic şi cultural, cu multiple consecinţe inacceptabile”.
Contrargumente
La cele două scrisori deschise au reacţionat aproape instantaneu Roşia Montană Gold Corporation şi ONG-urile Pro Roşia Montană şi Pro Dreptatea. Tot prin scrisori deschise.
Prin intermediul directorului general Dragoş Tănase, RMGC cataloghează toate reacţiile drept emoţionale.
“Scrisoare deschisă adresată Academiei Române
Stimate Domnule Preşedinte al Academiei Române,
Stimaţi Academicieni ai României,
Am luat cunoştinţă de declaraţia dumneavoastră recentă privind proiectul Roşia Montană. Considerăm că o parte din îngrijorările exprimate de dumneavoastră, ca reprezentant al celui mai înalt for ştiinţific din România, sunt legitime, în calitatea de membru al Comisiei Interministeriale de Analiză Tehnică a proiectului Roşia Montană. Suntem conştienţi de faptul că proiectul pe care îl propune compania noastră are implicaţii multiple, de ordin economic, social, cultural şi comunitar, şi, în consecinţă, trebuie ascultată opinia tuturor părţilor interesate. Ţinem să vă asigurăm, atât pe dumneavoastră, cât şi pe membrii Academiei, de faptul că nu intenţionăm să ocultăm niciuna dintre potenţialele urmări negative cu privire la mediu, patrimoniu sau viaţa comunităţilor locale, inerente dezvoltării oricărui proiect industrial de asemenea anvergură. Totuşi, nu putem să nu observăm faptul că polemica în jurul acestui proiect este de natură emoţională, argumentele reale făcându-se de prea puţine ori auzite, ceea ce face ca dezbaterea să fie înlocuită de apeluri panicarde.
Vă asigurăm de faptul că probleme cum ar fi protecţia mediului, protejarea şi conservarea patrimoniului naţional, oferirea de soluţii economice şi sociale pe termen lung pentru comunitatea din Roşia Montană sunt teme care ne preocupă în egală măsură. Credem cu tărie că viabilitatea unui demers economic este dată nu numai de capitalul investit, dar şi de sprijinul de care acesta se bucură în comunitatea locală şi în rândul societăţii civile şi al comunităţii academice.
În ultimii ani, proiectul minier Roşia Montană a fost îmbunătăţit în mod fundamental sub toate aspectele sale: economic, comunitate, mediu şi patrimoniu, modificări în care am ţinut cont de îngrijorările publicului, manifestate în nenumăratele dezbateri publice la care compania a participat, dar şi de temerile exprimate de specialiştii Academiei Române. În sprijinul afirmaţiilor noastre putem pune la dispoziţia specialiştilor Academiei evaluările specialiştilor independenţi, rapoartele de audit şi studiul de impact asupra mediului care conţine toate aceste îmbunătăţiri şi care a fost înaintat autorităţilor competente.
Roşia Montană Gold Corporation propune Academiei Române participarea la un grup comun de lucru, din care să facă parte specialiştii Academiei, cei ai companiei, precum şi experţi independenţi, care să evalueze proiectul minier de la Roşia Montană în baza documentaţiei depuse la Ministerul Mediului.
Aşteptăm un răspuns cât mai curând la propunerea noastră. În vederea stabilirii unei schimb permanent de informaţii între Academia Română şi RMGC, vă asigurăm de totala noastră deschidere şi transparenţă”.
Gabriel Resources are susţinători
Ca întotdeauna cînd apare o divergenţă de opinii sau de interese, există şi entităţi care consideră proiectul canadienilor providenţial. Printre aceştia se află ONG-urile Pro Roşia Montană şi Pro Dreptatea, care au reacţionat, de asemenea, printr-o scrisoare deschisă.
“Stimaţi candidaţi,
Ştim că sunt ultimele momente ale campaniei, în care încercaţi să convingeţi cât mai mulţi români că proiectele pe care le propuneţi pot aduce o viaţă mai bună tuturor.
Noi vă scriem totuşi în numele unui grup mai mic de oameni. Un grup care are însă probleme, am îndrăzni să spunem, mai mari decât media. E vorba de localnicii din Roşia Montană, pe care îi reprezentăm şi care vor merge şi ei la vot cu speranţa că anii care vin vor fi mai buni.
Nici nu mai pot aştepta mult, chiar dacă locul are o istorie de 2000 de ani, în care minele au fost singura sursă de supravieţuire şi bunăstare pentru comunităţile din această zonă. Multă vreme, existenţa a peste 5.000 de oameni şi familiile lor a depins numai de cele patru mine: Roşia Montană, Baia de Arieş, Roşia Poieni şi Zlatna.
De 15 ani, e tot mai greu să trăieşti aici fără asistenţă din afară. În 1990, statul român a declarat minele din Munţii Apuseni, ca şi alte mine din ţară, nerentabile. Efectele acestei politici au fost închiderea minelor. Consecinţa imediată: o rată a şomajului de 90 la sută, o migraţie masivă a tinerilor la muncă în Italia şi Spania, şi peste 50% din populaţie care trăieşte acum din mila statului.
Oamenii de aici nu vor milă, vor să muncească. Si, dincolo de ceea ce se spune adesea în numele lor, vor ca restul românilor să afle care sunt şansele lor la un viitor cu slujbe şi bunăstare.
Oamenii aceştia nu mai vor asistenţă însă toţi au nevoie de un punct de plecare. El lipseşte însă. Nu vedem nici un fel de eforturi din partea autorităţilor de a atrage investiţii sau de a încuraja în vreun fel revigorarea zonei.
Ştim că dumneavoastră şi forţele politice pe care le reprezentaţi cautaţi în permanenţă soluţii pentru revigorarea economică a României. La Roşia Montană însă, soluţia există deja, şi aşteaptă. Aşteaptă să fie analizată, înţeleasă, pusă în practică.
Există la Roşia Montană un proiect minier propus de compania Roşia Montană Gold Corporation. Acesta prevede reluarea exploatarii zăcămintelor de aur şi argint în condiţii de eficienţă şi cu tehnologii moderne, omologate şi aplicate în toată lumea. Acest proiect a fost analizat pe toate feţele de către experţi în minerit, specialişti români şi străini, şi nu o spunem noi, dânşii au spus că este unul dintre cele mai moderne proiecte existente la ora actuală în acest domeniu.
Dar, din păcate acest investitor nu este deloc încurajat ci i se pune de ani de zile beţe în roate. Din acest motiv, vă rugăm să ne sprijiniţi ca acest proiect de exploatare a aurului la Roşia Montană să fie evaluat cât mai rapid, şi dacă respectă legislaţia de mediu, să fie demarat imediat în scopul creării de locuri de muncă şi a unei premize fundamentale pentru dezvoltarea durabilă a industriei miniere în Munţii Apuseni şi România.
Judeţul nostru şi ţara întreagă are nevoie de investiţii, iar oamenii de locuri de muncă.
Nimeni nu are dreptul să ne oblige să luăm calea străinătăţii pentru a ne câştiga pâinea şi pentru a asigura un viitor copiilor noştri. Dreptul la muncă şi la alegerea profesiei este garantat de Constituţia Romaniei. Am vrea să sperăm că această carte de căpătâi are puterea să ne construiască şi nouă un viitor. Noi ne dorim să muncim cinstit şi să practicăm un minerit modern şi eficient, aici la noi acasă. Considerăm ca proiectul minier de la Roşia Montană este singura sursă reală de trai pentru oamenii de aici, dar şi pentru mulţi dintre cei din comunităţile învecinate.
Din acest motiv, vă solicităm încă o dată sprijin pentru deblocarea Procesului de Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roşia Montană şi luarea unei hotarâri cât mai urgente în ceea ce priveşte această investiţie, pe care o susţinem.
Vă cerem să veniţi, să vedeţi şi să înţelegeţi. Nu doar proiectul, ci şi oamenii”.
Acum, toată lumea aşteaptă cuvîntul candidaţilor.