Modul de viaţă al preşdedintelui Klaus Iohannis se dezvăluie în scena paltonului – expresie diurnă a filozofiei lui Hitler: „Înţelepciunea şi virtutea celor din vechime nu au reuşit să-i schimbe pe oameni şi, la capătul a aproape două milenii, nici creştinismul nu se poate lăuda cu mari reuşite… Nimic nu poate şterge ceea ce este înrădăcinat în om, s-a născut odată cu el… Triburile omeneşti nu se ghidează după raţionamente, nici după sentimente. Trebuie incitată fantezia şi inspirată teama. Animalul-om nu cedează decât atunci când se face apel la patima de prădător sau dacă-i este ameninţată libertatea ori viaţa”.
Viaţa îl confirmă pe Hitler. Iohannis dă dovadă de luciditate în sentimentele sale. Nu continuă însă ideologia lui Hitler în integralitatea ei. Steaua polară a tiranului a fost patria. Germania mai presus de orice. Pentru Iohannis, cu părinţii în Germania, România nu poate fi mai presus de orice. Cum un englez pur sânge, cu domiciliul în Africa, nu poate fi un adevărat patriot african.
Regimul colonial ales de Iohannis pentru România se sprijină pe realitatea istorică. Pe afinitatea cu interesele Primei Puteri a lumii – SUA. Pe filistinismul colaboratorilor şi al simpatizanţilor.
Mă uit în jur: copiii prietenilor mei, ai vecinilor, ai cunoştinţelor întâmplătoare, inclusiv ai mei – pe jumătate -, niciunul nu are de gând să-şi trăiască viaţa în România. Şi nu-i poţi condamna.Ţara în care m-am născut devine treptat un sat decrepit, la marginea civilizaţiei. Şi nu văd, printre cei care se vântură pe ecranele televiziunilor, pe nimeni care să găsescă soluţii pentru a se împotrivi fenomenului. Pe cerul de deasupra mea, toată lumea se jeluieşte. Un cor de plângăcioşi, indignaţi, acuzatori, ori sinceri. PSD şi PNL, aceeaşi mizerie – sloganul tinerilor frumoşi şi liberi a produs un curent reprezentat în toată splendoarea sa prostească de psihopatul Nicuşor Dan şi adeptul acestuia, ascuns printre comentatorii sportivi.
Cine, dar, să se trezească? Cine şi unde? Iohannis este, fatalmente, legat de principiul colonial şi, într-un fel, duşmanul românilor. Partidele sunt cotropite de sus până jos de mediocri, mai mult sau mai puţin lustruiţi. Şi totuşi, în partide stă salvarea. Căci salvarea ţării este sinonimă cu salvarea demnităţii şi mândriei naţionale. Iar acestea nu pot creşte în climatul jegos al unei ţări în curs de colonizare. Aşteptăm să ni se întoarcă fiii acasă. Dacă cineva cunoaşte o altă soluţie, s-o spună.