Să mă ierte cititorii mei! Puţinii mei cititori. Nu mai sunt cel din urmă cu o săptămână. O parte din mine nu mai sunt eu. Nu multă. Pe ici-colo. Să mă ierte şi Dumnezeu. Dacă omul e făcut după chipul şi asemănarea sa, El este Dracul.
Ştiţi că în urmă cu ceva timp am scris o cartea despre Marx – Adoua venire. Dacă nu ştiaţi, aflaţi acum. Domnul acesta, Karl Marx, şi-a închinat viaţa unei cauze găsite de el: tocmai oamenii care produc bunurile pentru oameni sunt cei păcăliţi, umiliţi şi exploataţi. A clacat. Nu teoria lui – oamenii care produc sunt umiliţi şi astăzi de paraziţii de pe spatele lor. Omul din el a clacat. A scris o carte pe care a vrut-o Biblia proletariatului. Aşa a şi fluturat-o în lume: ca pe lucrul cel mai important din viaţa lui. Şi era cel mai prost lucru scris în viaţa lui: Critica programului de la Gotha – în care nu găsea alte soluţii în afara dictaturii proletariatului. A fost trădat chiar de oamenii apăraţi de el. Căci oamenii apăraţi de el, ca şi el însuşi, erau Sistemul. Sunt sistemul. Erau Dumnezeu. Erau Dracul. Sunt Dumnezeu. Sunt Dracul. Omul este Sistemul.
Se iscă acum în lume un val antisistem. Spre deosebire de Marx, luptătorii antisistem de astăzi sunt chiar sistemul. Sistemul i-a propulsat în lume. Sistemul politic gâfâia; încearcă acum să se regenereze prin el însuşi: printr-o înşelătorie. Printr-o altă înşelătorie.
O caricatură a sistemului antisistem s-a născut şi la noi, prin contaminare însă: Nicuşor Dan. Avid de notorietate şi putere, insul, timp de ani buni, se aşază în creasta unor valuri deja create. Oamenii nu vor un parc nu ştiu unde, el se urcă pe gard, confiscă durerea oamenilor şi o poartă prin târg ca fiind a lui. Un escroc, un psihopat. E antisistemul care apără Sistemul. Un parazit sub acoperire.
Un spectacol în care toţi suntem actori; nimeni nu priveşte obiectul din afara lui. Toţi participăm la el, în roluri diferite.