“Dacă s-ar încerca arestarea mea, ar provoca un protest general în întreaga ţară. Cine ar putea să mă judece pe mine în legătură cu Revoluţia română sau cu Mineriadele?”, (se) întreba Ion Iliescu într-un interviu acordat, vineri, postului de radio BBC.
Tupeu sau inconştienţă? Cum poate măcar să-şi imagineze fostul preşedinte al României că cineva ar dori să-i ia apărarea, cînd, de-a lungul atîtor amar de ani, n-a rămas petec din viaţa lui necunoscut, iar cea mai mare parte a faptelor îl acuză?
Tupeu sau inconconştienţă? Cum poate să creadă fostul preşedinte al României că nimeni nu are dreptul să-l judece pentru vărsarea de sînge nevinovat la care şi-a adus contribuţia, ori măcar şi-a dat consimţămîntul din plin? Oare pe ce se bazează cînd rosteşte asemenea aberaţii? Dar cum de i-o fi venit ideea cu judecata? Simte, cumva, că se apropie ceasul?
Puţin probabil, avînd în vedere continuarea declaraţiilor pe care le-a făcut în cadrul aceluiaşi interviu: “Să fim serioşi! Tot poporul a simţit că am făcut sacrificii de-a lungul întregii mele vieţi şi că în zilele Revoluţiei m-am implicat în tot acest proces de transformare a ţării”. Cînd s-a sacrificat Ion Iliescu? În ce o fi constat presupusul său sacrificiu?
Şi dacă mai exista vreo umbră de îndoială că pînă la urmă e vorba doar despre tupeu, aceasta a fost spulberată definitiv chiar de fostul şef de stat: “A exprima dubii cu privire la rolul meu în Revoluţie este o chestiune pe care nimeni în România nu ar putea să o ia în serios!”. După cum se ştie, nimeni nu i-a pus la îndoială nici o clipă rolul malefic jucat în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Cum nu i-a negat vreodată cineva “meritele” din timpul celor două Mineriade. Mineriade pe care, cu acelaşi tupeu, Ion Iliescu le consideră fireşti şi acum: "La trei săptămâni după alegeri o asemenea manifestaţie anarhistă în centrul Capitalei, cu devastarea clădirilor Poliţiei, a Ministerului de Interne, a televiziunii publice… Minerii au fost numai o parte din cei care din Bucureşti sau din afara Bucureştiului au venit în Capitală să ajute autorităţile să elimine această răscoală anarhică", a încheiat ex-Preşedintele, referindu-se la cei care atunci au ocupat Piaţa Revoluţiei pentru a protesta faţă de proaspăta conducere neocomunistă a ţării. Că atunci minerii au omorît inclusiv o tînără însărcinată (Aurica Crăiniceanu), care avea doar “vina” de a se afla în drumul barbarilor? Asta nu se pune la Ion Iliescu.
Curat tupeu de borfaş!