Marian Nazat şi Alice Drăghici sunt cei doi avocaţi angajaţi de Marius Petcu să-l apere în procesul în care este acuzat de luare de mită. Că acuzaţia nu stă în picioare am mai scris în Sentinţa la vremea cînd Marius Petcu era arestat. Pentru că acuzatorul nu este cel potrivit. Problema este că cei doi avocaţi, în ciuda „sacilor de bani” pe care i-au încasat de la clientul lor, l-au lăsat de izbelişte. Şi instanţa l-a condamnat la şapte ani de închisoare cu executare. Pentru că Marius Petcu n-a avut parte de un proces juridic, ci de unul moral.
Şi moral, Marius Petcu este vinovat. Este vinovat faţă de colegii lui, sindicaliştii; atît cei din CNSRL Frăţia, cît şi cei din Sanitas. Pentru că în ultimii ani de zile n-a mai găsit răgaz să le fie cu adevărat alături, să îi reprezinte în faţa guvernanţilor. Dar în martie, anul acesta, cînd procurorii de la DNA i-au organizat „flagrantul delict”, nu pentru asta l-au arestat, nu pentru că era răsplătit regeşte chiar din cotizaţiile celor pe care avea sarcina şi obligaţia să-i reprezinte şi să-i apere. Procurorii i-au pus cătuşele pentru luare de mită. Ca şi cum ar fi fost funcţionar public. Ori, cîtă vreme Petcu nu intra în această categorie, deja s-a făcut primul pas pe lungul drum al abuzurilor comise de autorităţi.
„Mişcarea sindicală trebuia pusă cu botul pe labe”
„Era necesar să facă asta, declara Petcu, pe 8 decembrie 2011 (ziua pronunţării sentinţei), la Antena 3, pentru că, în realitate se urmăreşte punerea mişcării sindicale cu botul pe labe. Urmează un an cu alegeri, cu noi sacrificii pentru cei mulţi, iar cei de la putere nu au nevoie de convulsii sociale. Nu au nevoie de oameni care îşi cer drepturile”.
Cîtă vreme a fost arestat, adică pînă pe 20 iunie 2011, Petcu a compărut de mai multe ori în faţa instanţei. Niciodată avocaţii Nazat şi Drăghici nu au încercat cu adevărat să-l apere. În timp ce Marian Nazat s-a prevalat de faptul că la primul termen preşedintele de complet l-a evacuat din sala de judecată şi, prin urmare „nu mai putea să-i susţină cauza”, Alice Drăghici, aşa cum a declarat la un moment dat pentru Sentinţa, avea o problemă cu faptul că „Domnul Petcu este habotnic. Asta cred eu. Să-l vedeţi cum nu ştie decît de rugăciuni, preoţi şi altele asemănătoare. E un proces şi o să vedem în ce măsură putem să facem ceva pentru client. Dar e greu”.
Condmnarea hotărîtă dinainte
Şi s-a dovedit cu adevărat greu. Mai ales la cele trei termene care au fost date după eliberarea inculpatului. „În instanţă, avea să declare acesta tot la Antena 3, mi-au fost respinse toate mijloacele de apărare: chitanţe, expertize, înscrisuri, martori… ca neutile cauzei. De altfel, încă de la organizarea aşa-zisului flagrant delict totul a fost o înscenare. Petre Scrieciu a cîştigat licitaţia pentru construirea Complexului de Recreere de la Snagov în mod corect şi fără nici un fel de intervenţii sau aranjamente, datorită faptului că avea preţul cel mai mic. De altfel, marja lui de beneficiu din acest contract nici nu era atît de mare încît să-şi fi permis să-mi dea mie lunar cîte 87.000 de lei. Dar nici nu mi-a dat aceşti bani. În afară de contractul despre care am vorbit deja, mai semnasem cu el un contract să-mi repare casa din Predeal (??). Ea nu valorează nici măcar 50.000 de euro, la cît a fost evaluată de un expert, pentru că e o hrubă. Dar din cauză că a venit iarna lucrările au fost sistate şi la un moment dat eu am cumpărat lemne de 40.000 de euro (??!) şi l-am sunat să-i spun să-mi dea banii înapoi. Deci îi ceream, de fapt, banii mei. Mi-a spus că e în regulă, dar înainte de a veni la întîlnire a trecut pe la DNA şi i-a marcat (De ce s-au folosit bani cash fiind vorba de o sumă atît de mare? – n.a.). Aceştia au fost şi singurii bani pe care i-am primit de la el. Procurorii DNA spun că mi-a dat sume asemănătoare în mai multe tranşe, dar la dosar nu există nici o dovadă, nici o probă în acest sens. Este doar declaraţia lui Scrieciu”.
Cum a fost posibil ca doi dintre cei mai renumiţi avocaţi să nu reuşească să arate instanţei toate acestea şi cum a fost posibil ca toate comunicările oficiale despre pretinsele fapte comise de Marius Petcu să pună accent pe averea lui considerabilă?
Că e destul de greu să ai o avere atît de mare ca a fostului lider sindical e limpede. Petcu spune că poate să justifice fiecare leuţ. Poate că e chiar aşa. Dar asta înseamnă că ar putea să aibă conştiinţa destul de încărcată faţă de sindicaliştii pe care i-a condus. Sindicalişti care, doar ei, ar fi fost cu adevărat în măsură să îl dea pe Petcu pe mîna procurorilor anticorupţie. Dar aceste fapte care îl pot acuza în faţa colegilor pot să justifice cu greu (dacă pot) condamnarea la şapte ani de puşcărie pentru luare de mită. Cel puţin aşa cum a fost instrumentat dosarul. Dosar cusut cu aţă albă, dosar în care ordinul venit „de sus” sare în ochi.