MINICRONICA NOPŢII/ Necredinciosu zice : au ales să se răzbune

N-am încetat o clipă să sper. Am înjurat, am disperat, m-am revoltat. Adânc de tot, n-am încetat o clipă să nădăjduiesc. Proşti, geniali, şarlatani, generoşi, hulpavi vorbim aceeaşi limbă, sugem la aceeaşi ţară. Am aşteptat un gest. Un semn de solidaritate în imensa singurătate în care ne complacem. Mai-marii ţării au ales să se răzbune. Să ne vâre în case ce nu putem duce: scumpirile prin creşterea TVA. Să poată spune, iată, Opoziţia şi Curtea Constituţională v-au adus răul în familie. Urâţii! Şi poate mai rea decât sărăcia de fiecare zi este meschinăria celor care ne au în grijă. Adică acel ceva al fiinţei care ne sufocă. Căci doar inversul: generozitatea şi înţelepciunea descătuşează. Şi nimic nu este mai dătător de putere ca sentimentul libertăţii. Eu, cel puţin, mă simt disponibil să mă înham la orice pentru un strop de limpezire, pentru un grăunte de lumină în conştiinţă.