Nu ştiu pentru ce luptă rebelii din piaţa centrală din Cairo. Nu ştiu din ce se nutreşte foşgăiala de-acolo. Iată, CTP ştie: sunt rebeli care luptă pentru libertate. Pentru ceva fără de care viaţa nu e viaţă. Şi-ntreb: ce este libertatea? La ce i-ar fi ea de folos egipteanului? Ca să facă ce cu ea? Îi cunoaşte gustul, tăişul? Dorul de himera libertăţii să-l fi scos din casă?
Spun alţii, pentru a ieşi din sărăcie, pentru o viaţă mai bună. Şi? Ies din sărăcie fără ştiinţă de carte? Fără o meserie? Îşi pot câştiga şi altfel turta zilnică asigurată de guvern?
Revoluţia română a fost una din întâmplările astrale ale veacului ce s-a scurs. Ca să-i ridice la putere pe Hrebenciuc, Becali, Marian Vanghelie, Videanu, Mircea Andrei, Liga, Udrea şi soţul, SOV, Dan Voiculescu, Cataramă…
În noaptea de 21 decembrie am rămas în Piaţa Universităţii până la miezul nopţii. Am revenit pe la cinci. Şi m-am pleoştit. Caldarâmul spălat; zidurile hotelului Intercontinental imaculate, nici urmă de vopseaua din literele magice „Jos Ceauşescu”. Am revenit acasă cu cerul pe mine; şi-n el nicio spărtură. După trei ore, pe la opt, opt şi… oraşul arăta ca astăzi Cairo, ca-n urmă cu ceva timp, Kiev… Poporul căruia îi aparţin curgea ca un fluviu dezăgăzuit pe arterele vitale…
N-o mai făcuse până atunci şi nu o va mai face vreodată: a fost o zi, o singură zi, o zi celestă. Şi nu voi afla ce-a fost atunci şi niciodată înainte. Pe aceleaşi parcele eroice de asfalt au crescut apoi divesiuni, provocări, comploturi, încleşteri politice, înscenări. Poporul din dimineaţă zilei de 22 decembrie a dispărut. Unde? De ce?
Iar poporul acela îl regretă astăzi pe cel pe care l-a împuşcat în numele libertăţii şi al unei vieţi mai bune.
Nu ştiu pentru ce mor oamenii aceia din piaţa centrală a oraşului Cairo. Nu cred în sloganurile lor; mi-e teamă să fac presupuneri; aproape că ştiu ce va urma şi va urma ce-a urmat mereu. Nu ştiu cine sunt cei care mor şi nu voi şti vreodată, dar, ca scriitor şi cetăţean al lumii mereu înşelate sunt alături de ei, sunt ei.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.