Se spunea odată că nu avioanele se ciocnesc între ele, ci câmpurile lor energetice. Mi-a fost dat să aflu apoi că şi oamenii se cunosc doar prin aura lor. Domnul consilier, doamna generăleasă, băiatul de la băcănie, fata de la bufet… Că aura le este dată oamenilor de ce se află în spatele lor: instituţia, profesia, părinţii, echipa, reputaţia, bârfele…
Mi-ar plăcea să cunosc, dincolo de aură, pe fiecare dintre anonimii donatori de doi euro pentru sinistraţi. Sute de mii de euro. Cine? O bătrână a donat un milion din pensia de şase milioane…
O fac pentru a-l mitui pe Dumnezeu? Motivele sunt diverse. Eu zic şi cred cu tărie că printre aceştia se ascunde neştiută sămânţa neamului românilor. Sămânţa lui fertilă. Veşnică. Noi, ceilalţi – nişte culegători.