Aşa merg lucrurile în viaţa asta: pe drumul suitor, zice o vorbă ardelenească, îţi zboară şi porcii; pe cel coborâtor nu-ţi zboară nici porumbeii. Când e să se aleagă prafu’, poţi să te faci frate şi cu dracu’, puntea – kaput! Poţi să treci de partea adevărului, nu mai eşti auzit. După ce ai fost apludat, ridicat în slăvi ca măscărici, fără mască eşti neverosimil. Daţi la spate pudibonderia, întrebările legate de cum trebuie să fie un preşedinte ideal în vreme de restrişte şi apropiaţi-vă de rostul iritării lui. Băsescu are dreptate. Pentru prima oară în viaţa lui lasă deoparte actoria, iezuitismul, şi îşi dă gândurile pe faţă. Se ia la trântă dreaptă cu-un popor care nu-l mai crede. Lumea întreagă pare a-i fi potrivnică, inclusiv porumbeii Boc, Berceanu şi compania. Cercul se închide fără scăpare, prinsul se zbate în dreptatea sa şi nu-l mai crede nimeni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.