Iată ce urează ziaristul Cristian Tudor Popescu, României, de 1 Decembrie:
„Eu îi doresc ei, României dulci, să obţină statutul de colonie a unei ţări adevărate. Să ne guverneze alţii, iar noi, românaşii, să ne putem împlini vocaţia de băştinaşi cu talent.” (Gândul, 30 noiembrie)
N-am înţeles niciodată ce-i mână pe conaţionalii mei să jignească ţara în care s-au născut şi pe cetăţenii acesteia; poţi detesta locul naşterii şi pe locuitorii săi, e cheful tău, dar de ce să-i batjocoreşti; ce vină au, cu ce ţi-au greşit?
Surpriza plăcută a fost când privirea mi-a alunecat peste comentariile forumiştilor; şi nu m-am putut opri. Iată câteva din reacţiillor „românaşilor” :
„Va ascult si va citesc, domnule CTP, de cand eram copil, de cand indrazneati sa il denuntati pe Petre Roman la emisiunile lui Marius Tuca, imbracat intr-o haina de piele neagra. Simplu, precis, hotarat, demn. Eram mandru ca sunteti roman. Nu am crezut ca o sa ajung vreodata sa imi fie mila de dumneavoastra… dupa toti acesti ani de lupta pentru niste idealuri romanesti, ati ajuns sa vorbiti ironic despre o "Romanie dulce" si despre "romanasi"… Cum puteti sa vorbiti despre "romanasi"? Cum ati ajuns sa amestecati totul si sa nu mai deosebiti untdelemnul de apa? Sper sa va regasiti luciditatea si sufletul...”
„Stii, CPT, romanasii din Transilvania, pentru ca maine e in special ziua lor, au reusit sa reziste 1000 de ani sub unguri, austrieci, turci, sa nu uite ca sunt romani, sa nu isi uite limba si neamul de care apartin, iar dupa 1000 de ani au stiut sa strige, Noi vrem sa ne unim cu Tara!"
„Da’ Congo n-a fost colonie belgiana? India, Nigeria, colonii britanice? Ciadul, colonie franceza? Indonezia, colonie olandeza? Poate vrei sa ne dai si noua un exemplu concret, d-le Popescu, de colonie care a prosperat sub administratia altora.”
„…Romanii transilvaneni au trait 1000 de ani sub stapanire straina, au vazut si au simtit cu varf si indesat ce insemna sa traiesti intr-un stat strain, cum e sa fii sluga la altii in propria ta tara si au profitat de sansa ivita in urma primului razboi mondial. S-au unit cu Tara, adica cu Romania, pentru ca intelectualii din Transilvania au stiut cum sa le explice romanilor ca numai un stat mare este puternic. Intelectualii din Transilvania au stiut cum sa le deschida ochii romanilor si au muncit din greu pentru asta, dvs. de ce nu incercati? Credeti ca este imposibil sa avem o Romanie a noastra in care sa traim decent si liberi? Oare cate popoare din lumea asta doresc sa traiasca sub ocupatie straina? Ca sa iti doresti sa fii sluga trebuie sa fi om sau rama?”
Imi face plăcere să reiau şi să redau ţării de Ziua Naţională, fie şi doar câteva dintre gândurile fiilor în apărarea sa. Le mulţumesc fiindcă, iată, trăiesc o stare de bucurie neaşteptată să fiu printre ei.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
Citeşte şi http://www.sentinta.ro/articole/editorial/view/minicronica-nopTii-necredinciosu-zice-plecam-sau-ramanem