Eu chiar nu înţeleg: cum vine asta, deficitul bugetului de pensii atinge cote alarmante? E ca şi cum aş spune: deficitul datoriei mele la bancă ia proporţii nebuneşti; fiindcă din leafa mea de 10.000 lei, o mie merge la cârciumă, trei pe rochiile nevestei, o mie pe meditaţiile copiilor, patru pe benzină, coafor, manichiuristă, fitness, piscină şi abonament la stadion; de unde, dar, să mai achit şi rata la bancă de cinci sute luna asta plus cinci sute ăia de lună trecută, o mie?
Domnii guvernanţi nu înţeleg că pentru ca ei să aibă vile şi yahturi şi limuzine şi case de vacanţă pe Coasta de Azur şi-n Alpii austrieci, boşorogii inutili de azi şi-au sacrificat viaţa, singura lor viaţă, pentru a avea ţara uzine şi bănci, şi flote şi combinate şi hidrocentrale şi oraşe şi cartiere şi stadioane… Ca să aibă ei ce vinde, concesiona , jefui.
Pensiile, salariile dascălilor, ale medicilor, ale poliţiştilor nu sunt cheltuieli, sunt probe impuse; abia după aia vin cheltuielile cu sediile luxoase, consilierii, limuzinele, secretarele, excursiile în străinătate, comisioanele, clientela politică; pensiile şi celelalte sunt datorii sacre.
Sacre, căpuşelor! Au nu ştiţi, nu mai ştiţi ce înseamnă datorie sfintă? Nu e sustenabil punctul de pensie de 45 la sută? Faceţi-l sustenabil sau plecaţi, nesimţiţilor!
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.