A răspuns bătrâna reporterului şi a zis: „Ce-o vrea Dumnezeu!… Ce vrea legea!…” Şi-a mai zis: „Degeaba îl aduc în ţară că nu mi-l aduce mie în curte… Să fie sănătos şi să învingă necazul care a căzut pe el.”
Are 83 de ani pe care îi poartă simplu: rochie ponosită de stambă, încinsă la mijloc, capul descoperit, păr sur şi aspru, mers agale de femeie neaplecată de anii mulţi; cel despre care vorbeşte este fiul ei: Nicolae Popa. Autorul celei mai mari fraude din istoria ţării. Ce va fi cu el? Ce-o vrea Dumnezeu… Ce vrea legea!
Şi a plecat reporterul; şi-n tolbă, cuvinte care ar cinsti strunele oricărei balade; nu şi-a văzut băiatul de zece ani; telefonul n-a sunat pentru ea, ci pentru alţii; ajutor n-a primit; zice doar: „Cum să fie vinovat? A avut stăpân; ca angajat faci ce spune stăpânul, eu aşa am fost pe unde am lucrat.”
Întrebarea din ochi rămâne nespusă: Dacă nu-l întâlnea pe Vântu, care ar fi fost viaţa copilului ei? Citeşte cerul în noaptea curată, bătrâna; iar stelele tac, tac… Să fie sănătos şi să învingă necazul care a căzut pe el!
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
