Un bătrânel se aşază pe bancă, ridică antena tranzistorului din care izbucneşte vocea adorată cândva şi, deschizând ochii umeziţi în delectare, surpriză: însăşi Angela Similea, care, în ciuda vârstei, se ţine bine. Făcea reclamă unei societăţi de asigurare. Îşi lua mălaiul. Mădălina n-a vrut…
Şi nava vieţii merge. Şi oamenii se trec. Şi se duc. Şi fiul Mădălinei, copilul de azi, peste 40 de ani, va fi îndrăgostit de cântăreaţa vivace, vibrând tânără de o frumuseţe nealterabilă, mama lui. Şi va fi fiul mândru al mamei care l-a ferit în felul ştiut doar de ea. Iar noi, cei de azi, urmărindu-i soţul care-şi ia mălaiul din televiziune în televiziune, ştim că alături de el va fi alunecat în pipernicire. Înainte cu două ore ca ea să aleagă sinuciderea ca soluţie de supravieţuire, la miezul nopţii, susţine el ţanţoş, o făcuse fericită cum numai el o putea face fericită; ziarele, ca oile, au titrat interviul: Ultima noapte de dragoste a Mădălinei. Grotesc! Aceasta-i lumea pe care Mădălina a părăsit-o neînţeleasă, căci nu putea fi tălmăcită de un cocoşel cu minte de găină şi de nişte găini întinerite cu fond de ten.
Nu uitaţi: în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.