Contraofensivă generală împotriva ziariştilor consemnaţi în stenogramele SOV.
S-a spart frontul, au căzut zăgazurile; în pijamale, cu patalonii în vine şi în papuci, nebărbieriţi şi mahmuri, pedeliştii au năvălit în forumurile ziarelor la chemarea „Pe ei, pe ei, pe mama lor!”
Multe victime colaterale: Cristian Tudor Popescu, Indira Crasnea, Emil Hurezeanu; aceştia chiar erau nevinovaţi; cu ochii lipiţi de orbul găinilor, activiştii n-au mai avut răgaz să şi citească înainte de a arunca rahat în ventilator.
Isteria continuă.
Am lucrat cu mulţi moguli; unul mi-a zis: „Pe ăştia iartă-i!” Era vorba de escrocii de la parcările Dali. Şi i-am iertat. Nu ţin minte şi o altă intervenţie.
Dar discutam mult. Şi tăceam la fel de mult. Se confesau cu tot ce le trecea prin cap. Cele mai multe, aiureli. Nişte închipuiri. Măriri. Utopii. A doua zi le uitau ei, le uitam şi eu. Sigur, le cunoşteam interesele economice; pe unele le ignoram tăcând; sau mă justificam: nu pot interveni, ar fi inutil s-o fac în ziarul care vă aparţine.
Îi dispreţuiam şi stimam deopotrivă; nu mă potriveam lor, dar nu-i contraziceam; ştiam că le trece, şi că, trecând la fapte, lucrurile se schimbă; nu rămân ca-n vorbe.
O caracteristică generală: în perioadele de declin, toţi îşi umflau muşchii, se preamăreau în vorbe, se dilatau în oglindă.
Sigur, uneori, emiteau idei generoase; ajungeau pe partea care-mi era dragă; alteori, li se năzăreau idei care nu mă deranjau şi le acceptam.
Cu doi moguli n-am lucrat: cu Adrian Sârbu şi Dinu Patriciu.
Stenogramele date publicităţii sunt o ruşine naţională din cel puţin trei pricini: 1. Se adresează minţii unor activişti primitivi şi cititorilor de mahala. 2. Au repus în funcţiune reacţiile glandulare ale presei fără frontiere morale. 3. Presa de scandal, tabloidele imunde jubilează. Căci zic: „Iată, toţi suntem la fel!”
Relaţiile între patroni şi editori sunt relaţii între oameni. Complexe. Diurne. Între oameni cu educaţii şi culturi deosebite. Oricum, ce este sigur, nu sunt relaţii între îngeri.
Nu ştiu ce ar rezulta dacă SRI ar vârî microfoane în aşternuturile regale, în ale academicienilor, savanţilor, câştigătorilor premiilor Nobel. Sau în ale celor care jubilează astăzi. Ce-am citi?
Defectele presei sunt infinit mai numeroase decât cele fabricate de departamentele dezinformare, manipulare. Stenogramele deschid piste false sau doar minore; împing comentariile în zona religiilor iluzorii, a comportamentelor ideale, imposibile.
Rechinii de presă, şatajiştii, miliardarii de presă mişună în ambele tabere; nu cunosc unul care să fi fost scos în vitrină; în vitrină, iată, sunt aduşi adversarii politici ai Puterii. Ruşine pentru o ţară liberă!
Răul pe care îl fac trusturile de presă Intact şi SOV este unul de profuzime, care viciază structurile mentale şi de educaţie ale naţiei. Afundă cetăţeanul în mocirla inculturii, erodează temeliile morale ale neamului.
A blama binele pe care-l fac monitorizând faptele guveranţilor, chiar din interes politic, înseamnă a împinge în marasm singurele mlădiţe ale supravieţuirii noastre spirituale.
Demersul Puterii este nociv, atacă mortal ultimele resurse care ne-au mai rămas; gândiţi-vă doar cum s-ar comporta Boc, Udrea, Anastase şi compania fără lupa prin care sunt privite faptele lor; cu o presă controlată de Dan Diaconescu, Radu Moraru, Andreea Pora, Nicoleta Savin, Rodica Culcer…
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
