Ai mers la toaletă, nu ţi-a plăcut, şi revenind zici: „Acest restaurant este de două parale.” Căci amănuntul este cel ce mărturiseşte adevărul despre patron.
De aceea, când o făptură face reclamă la prezervative, înălţimea personalităţii sale poartă amprenta detaliului la care face reclamă.
Când a fost numit antrenor naţional, măsura anvergurii lui Răzvan Lucescu era pecetluită în reclama pe care o făcea unei mărci de iaurt.
Dacă a fost numit totuşi, vina nu-i aparţine. Vina e de partea celor care l-au măsurat cu centimetrii lor.
Căci în fotbal, anvergura şefilor nu sare de genunchiul broaştei; fotbalul în întregimea sa este populat de o lume pipernicită, venală .
Aseară în meciul cu Albania (1- 1) Răzvan Lucescu a făcut tot ce poate face un băiat conştiincios, harnic, modest şi bine crescut.
Şi echipa sa -exact pe potriva înălţimii antrenorului-, cu valorile pe care le-a avut, aşa cum a fost aşezată în teren, n-a putut urca şi nu va putea urca dincolo de ştacheta sub care trăieşte şi lucrează regizorul ei cuminte, harnic şi onest; aşadar, un eşec meritoriu.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.