– Cum se pronunţă corect – Schubert sau Şostacovici?
Unii au zis că Schubert, alţii, că Şostacovici. Imparţialii, cei care ştiu totul mai bine decât toţi, au zis că e bine şi aşa, şi aşa, dar că, se ştie, corect-corect este Schumann.
Şi o altă întrebare:
– Cine are dreptate – Dragnea ori Grindeanu?
Unii au zis că Dragnea, alţii, că Grindeanu. Imparţialii, superiori tuturor, au replicat ferm: nici Grindeanu, nici Dragnea. Dreptatea este de partea lui Klaus Iohannis.
Doamna Norica Nicolai a aterizat de la Bruxelles ca să pună lucrurile la punct şi le-a pus în felul următor: domnul Grindeanu este un biet provincial a cărui minte n-a pus în viaţa ei piciorul la Bruxelles, leagănul modern al democraţiei. Democraţie este atunci când partidul te-a aburcat într-o funcţie şi te păstrează acolo; dacă nu, nu!
Aplauze. Punct. Restul e anarhie, boala copilăriei comunismului.
Dar iată desfăşurătorul faptelor aşa cum au fost: partidul n-a pus pe nimeni niciunde. Un om a decis cine să fie prim-ministru şi cine, ministru. Prim-minstru şi miniştri sunt egali în sensul că toţi sunt prim-minştri, mai puţin, desigur, prim-ministrul, care e sluga tuturor.
Mintea care n-a pus niciodată piciorul la Bruxelles a numitului Grindeanu a crezut că rostul lui acolo nu este acela de a-i servi pe ceilalţi, ci de se pune în slujba postului. Şi a început să refuze ba unul, ba altul din mofturile stăpânilor.
Doamna Firea, prima, a zis: păi dacă nu e în slujba noastră nu înseamnă că este în slujba altcuiva? A cui? Iată întrebarea. Adică a cui, dacă nu a duşmanului?
Şi dă-i cu duşmanul în sus şi duşmanul în jos, de-au ajuns toţi, şi cei care ţineau cu Schuman, şi cei care ţineau cu Schubert sau Şostacovici, să împungă cu degetul în direcţia care convenea fiecăruia.