Cred că răspunsul clar la întrebarea qui prodest (cui foloseşte?) desfiinţarea ANI ar tranşa definitiv şi irevocabil noul scandal care ne-a readus în centrul atenţiei europene.

Renumiţi deja pentru sfiala cu care combatem corupţia (în ciuda declaraţiilor pompoase şi a statisticilor făcute pe genunchi), ne-am trezit deodată că una dintre puţinele instituţii cu atribuţii bine precizate în acest sens funcţionează în afara legii. De fapt, nu tocmai în afara legii, dar, categoric, neconform Constituţiei, au zis judecătorii CCR. Or Constituţia este mama şi tatăl şi bunicul şi chiar străbunicul (doar are aproape 20 de ani) tuturor legilor.

Şi dacă pînă aici treaba e oarecum oablă, ce urmează intră în categoria dilemelor cu oul şi găina. Pentru că nimeni nu precizează dacă mai întîi au început oamenii lui Cătălin Alexandru Macovei – şeful Agenţiei Naţionale de Integritate-, să verifice „ciudăţeniile” din declaraţiile de avere a şapte dintre judecătorii Curţii Constituţionale a României, ori inspectorii s-au apucat de verificări taman pentru că onor judecătorii, în lipsă de altă treabă şi „din proprie iniţiativă”, s-au apucat să controleze cît de constituţională este legea 144/2007 prin care a fost înfiinţată ANI.

Cît de multă proprie iniţiativă o fi existat în activitatea demarată de CCR e greu de presupus măcar. Dacă nu din alte motive, măcar pentru faptul că aceştia s-au apucat de treabă pe fondul unei sesizări făcute de celebritatea în devenire care este avocata Alice Drăghici, avocata lui Şerban Brădişteanu.

Renumitul cardiolog a fost pus sub acuzare de procurorii DNA, în urmă cu doi ani, pentru că ar fi primit mită 3,5 milioane de euro pentru a truca o licitaţie în urma căreia au fost achiziţionate echipamente medicale pentru sistemul penitenciar. Pe parcursul procesului ANI a cerut instanţei confiscarea sumei de aproximativ patru milioane de euro aparţinînd medicului Şerban Alexandru Brădişteanu, bani ce ar fi fost obţinuţi în perioada 2000-2004, cînd acesta era şi senator.
La sfîrşitul anului 2009 Şerban Brădişteanu a fost achitat de magistraţii Tribunalului Bucureşti, atît pentru abuz in serviciu, cît şi pentru primire de foloase necuvenite. Anul acesta, pe 7 aprilie, preşedintele ţării l-a decorat cu Ordinul Meritul Sanitar în grad de Cavaler pentru că este realizatrorul primului transplant cardiac din România.

Dar dacă Brădişteanu a scăpat de griji, excepţia de neconstituţionalitate invocată de apărătoarea sa a rămas. Pentru că la vremea respectivă Curtea de Apel Bucureşti constatase că art. 44 din legea de funcţionare a ANI este neconstituţional. Deşi, atît înainte, cît şi după, judecătorii constituţionali declaraseră acest articol în conformitate cu “mama legilor”, deodată, acum în aprilie 2010, el devenea neconstituţional.

Pentru că ANI şi-a luat-o în cap. Iar în ultima vreme a început să controleze la averi şi interese tot mai multe “personalităţi”. Inclusiv pe cei şapte judecători ai CCR. Iar asta e prea de tot. Şi uite-aşa au zis că cel mai bine este să declare ANI în afara legii, iar articolul prin care demnitarii sînt obligaţi să îşi facă publice averile şi interesele să fie definitiv şters de pe harta oricărei legislaţii româneşti. Şi au mai găsit ceva judecătorii Curţii Constituţionale: că ANI încalcă această carte de căpătîi şi prin faptul că i s-a permis să sesizeze Parchetul atunci cînd constată că averile au fost obţinute în mod vădit ilicit. Deci harşti şi cu acest articol din legea de funcţionare a ANI.

Şi poate că instituţia ar fi rămas, la fel ca multe altele, una decorativă prin care statul poate să-şi justifice o parte din cheltuielile aberante şi greu de justificat. Numai că veni nea’ Predoiu, cel de zice că are în mînă frîiele Justiţiei, şi le spuse “capetelor pătrate” că menţinerea deciziei CCR ar însemna să avem o mare problemă pe plan extern şi că pierdem orice şansă de a scăpa de monitorizarea pe justiţie.

Iar sarcina găsirii unei soluţii căzu pe capul piticuţului de la Palatul Victoria. Grea misie. Pe de o parte va trebui să le facă pe plac celor care, aflaţi în frunte bucatelor, nu s-au putut bucura deplin de ele tocmai pentru că orice prost putea să afle cum fac ei bani cu lopata, iar decizia CCR tocmai le dădea liber la dezmăţ şi desfrîu, pe de alta, acelaşi piticuţ va trebui să-i facă pe plac tanti Evropei…

Pe de altă parte, un comunicat postat pe site-ul ANI la data de 16 aprilie 2010 informează că „Potrivit celui mai recent Raport al Comisiei Europene, dat publicităţii în martie 2010”,… instituţia a obţinut următoarele progrese: ”Confirmarea de către instanţe a deciziilor ANI privind averile nejustificate în 2 cazuri, dispunându-se confiscarea; – Numărul semnificativ de sesizări ale parchetelor, în vederea efectuării urmăririi penale; – Numărul semnificativ de sesizări ale autorităţilor competente în materie disciplinară; – Prezenţa în instanţă a ANI, pentru apărarea constatărilor de incompatibilităţi şi conflicte de interese”.
Or dacă, abia în două cazuri s-a ajuns la confiscarea averii, chiar poate fi considerată ANI o instituţie eficientă? Chiar poate fi considerată o instituţie ai cărei salariaţi merită limuzine, salarii “corespunzătoare”, facilităţi de toate felurile etc, etc, etc? Chiar merită societatea românească să întreţină o curte imperială costisitoare ca să prindă doi şoricei? Sigur, la nevoie, îi putem găsi virtuţi o mie, un million. Doar teoretic. Viaţa i-a dovedit nu doar ineficieinţa, dar şi reaua credinţă, singura în măsură a fi in folosul Puterii.

Sigur, ideea în sine, poate plăcea comisarilor UE. Aşa cum ideea în sine a comunismului egalitarist a plăcut unor intelectuali de marcă ai secolului trecut . Doamna Monica Macovei, autoarea ideii, trece drept reformatoarea sistemului judiciar. În realitate, nu e decît o întoarcere la utopia stalinistă şi implicit la mijloacele acesteia.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.