ConsecinÈ›ele actualului proiect al Legii EducaÈ›iei NaÈ›ionale, dacă va fi adoptat:
• peste 5% ponderea Religiei în învăţământul primar
• încălcarea drepturilor fundamentale ale copiilor
• măsuri discriminatorii de angajare a profesorilor.
Guvernul a decis săptămâna trecută asumarea răspunderii pentru Legea EducaÈ›iei NaÈ›ionale. Din păcate, acest proiect, odată adoptat, ar legifera îndoctrinarea religioasă a copiilor în È™coli.
Astfel, articolul 17 al viitoarei legi, aÈ™a cum este formulat în acest moment, prevede că:
(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major respectiv a părinÈ›ilor sau a tutorelul legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaÈ›ia È™colară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează È™i pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiÈ›iile pentru frecventarea orelor la această disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi È™i abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul EducaÈ›iei, Cercetării, Tineretului È™i Sportului È™i cultele religioase recunoscute oficial de stat.
Textul de mai sus vine în contradicÈ›ie flagrantă cu ConstituÈ›ia României, cu Legea privind protecÈ›ia È™i promovarea drepturilor copilului (272/2004), cu Codul Muncii È™i chiar È™i cu Legea Cultelor (489/2006):
• lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinÈ›ilor È™i a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii Religiei în È™coală, fapt ce violează art. 29 al. (1) din Constituţie:
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condiÈ›iile în care, în practică, È™colile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii È™i părinÈ›ii È™i de a accepta o astfel de opÈ›iune.
Trebuie menÈ›ionat È™i că prevederile actualului proiect sunt mult mai restrictive decât cele din Legea învăÈ›ământului (84/1995), aflată încă în vigoare, care recunoÈ™tea dreptul elevilor È™i părinÈ›ilor de a alege religia È™i confesiunea:
Art. 9 (1) Planurile-cadru ale învăÈ›ământului primar, gimnazial, liceal È™i profesional includ Religia ca disciplină È™colară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinÈ›ilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia È™i confesiunea.
• includerea din oficiu a elevilor la orele de Religie, fără a se È›ine cont de opinia lor, încalcă art. 24 al. (1) È™i art. 25 din Legea drepturilor copilului (272/2004):
Art. 24. – (1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-È™i exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveÈ™te. […]
Art. 25. – (1) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conÈ™tiinÈ›ă È™i de religie.
(2) PărinÈ›ii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiÈ›iile legii, È›inând seama de opinia, vârsta È™i de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
(3) Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimÈ›ământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-È™i aleagă singur religia.
(4) Atunci când copilul beneficiază de protecÈ›ie specială, persoanelor în îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice acÈ›iuni menite să influenÈ›eze convingerile religioase ale copilului.
• interzicerea dreptului la opÈ›iune pentru elevii care au împlinit 16 ani este în contradicÈ›ie evidentă cu art. 3 al. (2) din Legea Cultelor (489/2006):
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimÈ›ământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-È™i aleagă singur religia.
• introducerea obligativităÈ›ii unui aviz din partea cultului la angajarea profesorilor de religie, pe lângă accentuarea caracterului confesional al orelor de Religie, încalcă flagrant prevederile art. 5 din Codului Muncii:
Art. 5. Egalitatea de tratament
(1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de […] religie […] este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.
AsociaÈ›ia Secular-Umanistă din România solicită Guvernului È™i Parlamentului să respecte prevederile ConstituÈ›iei È›ării, ale Legii privind protecÈ›ia È™i promovarea drepturilor copilului, Legii privind libertatea religioasă È™i regimul general al cultelor È™i Codul Muncii.
AsociaÈ›ia Secular-Umanistă din România solicită Guvernului È™i Parlamentului să:
• asigure dreptul constituÈ›ional al libertăÈ›ii de credinÈ›ă: varianta actuală a proiectului de lege a educaÈ›iei, pe care Guvernul îÈ™i va asuma răspunderea, permite È™colilor înscrierea din oficiu a elevilor la orele de religie. În opinia noastră legea trebuie să prevadă explicit dreptul elevilor (cu acordul prealabil al părintelui sau tutorelui legal în cazul celor sub 16 ani) de a alege să studieze sau nu religia È™i să nu permită înscrierile din oficiu la această materie.
• clarifice statutul orelor de religie: această materie este singura disciplină din trunchiul comun la care, teoretic, se poate renunÈ›a (spre deosebire de disciplina "EducaÈ›ie fizică È™i sport" la care elevii scutiÈ›i sunt obligaÈ›i, totuÈ™i, să participe la ore). În opinia noastră, disciplina "Religie" trebuie declarată drept facultativă
• schimbe maniera de notare în cazul disciplinei "Religie": în condiÈ›iile în care la această materie se obÈ›ine o medie anuală ridicată mult mai uÈ™or decât în cazul altor discipline (ca Matematica sau Fizica de exemplu), sistemul actual îi discriminează, de facto, pe cei care optează să nu participe la ore. Considerăm că elevii care parcurg disciplina "Religie" trebuie evaluaÈ›i cu un calificativ, fără influenÈ›ă asupra mediei generale
• introducă în cadrul curriculum-ului È™colar disciplina “Istoria Religiilor” destinată a oferi elevilor o viziune de ansamblu asupra fenomenului religios, neutră din punct de vedere confesional
• asigure egalitatea de tratament consfinÈ›ită în ConstituÈ›ie È™i în Codul Muncii, eliminând obligativitatea unui aviz din partea cultului la angajarea profesorilor de religie
Să nu uitam: În România sunt 18.300 de biserici; doar 4.700 de È™coli generale stau la dispoziÈ›ia copiilor!