Și mereu, și tot mai apăsat, revin la lumea pe care am desenat-o după chipul și asemănarea mea. Și-aud vorbele bunicului-stâncă: Darul vorbirii ți-l las ție. Eu n-am nevoie de niciun dar, și cu atât mai puțin de cel al vorbirii. În veșnicia următoare, asta în care am intrat deja, cu acest cadou, pe pământul […]