12 rânduri/Ca-n palmă

Pe ulița unde locuiesc circul de vreo 40 de ani. O știu ca-n palmă. Îi cunosc fiecare virgulă. N-are secrete. Deunăzi, ca să-mi fie mai ușor drumul spre piață, mi-am cumpărat bicicletă. Una arătoasă. Ca să nu mă rușinez cu ea. La prima revenire spre casă, prima revelație – prima surpriză. Drumul urca. Habar n-am avut. Doamne, mi-am zis, câte alte mii de alte surprize și nu doar pe mine mă așteaptă!? De pildă, cei ce sădesc astăzi în inocența copiilor supremația banilor… Aceștia cum se vor descurca la bătrânețe, chiar mai presus de izbânzi? Biserica însăși ia seama că acum, pe drumul pe care a urcat, la întoarcere se pipernicește? Cei ce pietruiesc astăzi ulițele viitorului au în grija lor coborârea? Mi-e teamă că rostul creșterii nu privește și urmările. Că lumea, odată pornită, este de neoprit. Poate doar în prăpastie. Căci banii, ce i-au fost ideal, tot ei o lasă fără strămoșescul mormânt.