Tocmai ce-mi propusesem să nu mai judec răul. Respectiv, să nu mă mai implic; să-mi spun că sunt doar o celulă trecătoare a unui organism în primenire eternă; să iau lucrurile aşa cum sunt, fără semnul plus sau minus în faţă; să nu mă mai contaminez cu judecăţi care-mi induc o stare de rău.
Dar nici nu pot să accept să mi se caţăre pe cap falşi dumnezei. Autoproclamaţi demiurgi ai presei. Care doar ei ştiu cum se scrie, ce să se scrie. În urmă cu câteva zile, Emil Boc a acceptat invitaţia Realităţii tv. La un moment dat, i-a scăpat următoarea afirmaţie: „Dacă Mironescu era un protejat al regimului, n-ar fi făcut obiectul unei anchete penale.” Gafă de Gâgă. Speculată de post, pusă sub reflector cu sarcasm; şi de-aici – un tărăboi teribil. Căci, în loc să râdă împreună cu sala de gafa sa involuntară, probă de inteligenţă, premierul s-a pus pe justificări puerile, sfârşind cu ameninţări penibile la adresa postului.
Cristian Tudor Popescu se cocoaţă peste toţi şi în articolul „Dacă e Boc, e şoc” îi spulberă pe toţi cei care au speculat prostia prim ministrului României. Fiindcă, spune domnia sa, aceştia ar fi trebuit să facă aşa şi aşa, să spună cutare şi cutare. Şi că asta nu e presă. Pur şi simplu nu e presă. Şi-o spune cu dispreţ, din amvonul suprem.
Pentru a se înălţa pe sine în scaunul demiurgului ziaristicii, venerabilul scriitor se preface a nu băga de seama realitatea. Emil Boc a fost până deunăzi invitatul posturilor subalterne; putea debita orice tâmpenie, nu era contrazis. Şeful său, Traian Băsescu, a tras de urechi partidul învinuindu-i reprezentanţii de infantilism în emisiunile unde sunt invitaţi; că se lasă umiliţi de nişte d-alea şi d-ăia încruntaţi.
Rostul proaspătului reales în fruntea PDL, la Realitatea TV, era de a oferi o lecţie membrilor portocalii, implicit opiniei publice, de cum se pune la colţ presa mogulilor. Un interviu model de curaj, demnitate şi isteţime a minţii. O emisune de care pe care. Emisiunea aceea urma să devină semnalul de început al recredibilizării regimului şi al potolirii ziariştilor rebeli. Aceasta era miza întâlnirii.
Ziariştii prezenţi acolo au simţit miza pe care o ridică acceptarea invitaţiei de către premier şi au punctat la proba artistică. Victorie la puncte a presei.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.