Aşadar, sunt un ipocrit. Sentinţa gazetarilor de la „Gândul”. Căci înfulec cotlete de viţel şi plâng sentimetaloid după caii împuşcaţi. În Statele Unite, cu o democraţie reală, câinii vagabonzi se ucid în 48 de ore. Iată, deci, chipul nealterat al societăţii secolului XXI – America! Dacă porcii şi viţeii intră la cuţit, lucid vorbind, afirmă „Gândul”, câinii eutanasiaţi, caii împuşcaţi se supun, în fapt, unui act democratic. De echitate între viţelul sacrificat pentru fripturi şi calul împuşcat din motive sanitare. Cine-l plânge este un nenorocit de comunist. Un neadaptat la practicile societăţii capitaliste moderne.
Interesant este că la rândul meu sunt convins că eliberarea străzilor de animalele care pun în pericol viaţa oamenilor este un demers necesar, inevitabil. Deosebirea dintre mine şi lucizii de la ziarul „Gândul” este că eu îl consider unul dramatic, de apărare. Nicidecum unul de echitate, doar pentru că, în acelaşi timp, mâncăm ipocrit fripturi de porc, de pui sau de vită. Sau fiindcă iubim democraţia şi luciditatea care derivă din aceasta.
Cutivăm grâu ca să facem pâine. Creştem animale de sacrificiu pentru că hrana pe care ne-o furnizează ele este indispensabilă evoluţiei biologice a omului. Ucidem lupii în exces, fiindcă ameninţă echilibrul ecologic. Creştem flori pentru că prin ele educăm frumosul. Dacă vreodată acestea ar ameninţa sănătatea colectivităţilor de oameni le sacrificăm; nu pentru că ar fi democratic, echitabil, în raport cu atitudinea noastră faţă de cereale.
Caii sunt animale folositoare omului; sunt curate, inteligente, încântă ochiul. Câinii nu mai puţin. Mila faţă de caii sălbăticiţi sau câinii fără stăpân nu poate fi socotită ipocrizie decât dacă scrii la „Gândul” şi supralicitezi aristocratic luciditatea, cinismul.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.