Zic: „Vecine Iermin, cum mai stam cu politica?
Si el: „Domn’ Cristache, lasati-ma cu politica!…”
Insist: „Il dam jos pe Basescu?”
Pe Basescu?… Sa n-aud… Nu-mi place politica… Îmi zice unu’, bă, dacă nu era Năstase, n-aveam podu’ de la Valea Rea, nici gaze… Io sunt, am fost şamotor, domn’ Cristache. Am bătut ţara asta de la Dunăre la Iza. Ştiu ce-i sărăcia, să n-ai un colţ de pâine pe masă… Ce, bă, zic, Năstase a făcut podu’ din banii lui, din banii mei l-a făcut, şi se dă mare, eu îs român, domn’ Cristache, român, ca şi ăla de la Sighet, lu’ ăla de ce nu i-a băgat gaze-n casă, ca şi mie, la Cornu, şi fiindcă ziceaţi de Băsescu, ne-a zis că e cu poporu’, să trăim bine, ce-a făcut pentru mine Băsescu, că sunt şi eu popor, a făcut pentru ai lui, cât a crescut venitu’ meu, a crescut în jos, şi cât s-a umflat pedelistu’? Cât?… E multă mizerie, domn’ Cristache, şi multă suferinţă, necazuri de nu nu le putem duce, când m-am întors de pe Iza, pe şosele, maşini luxoase, ceva ce n-am mai văzut în viaţa mea, în plină criză, şi-acasă copiii cu curu’ gol… Mergeţi prin ţară, domn’ Cristache, de-atâta durere înăbuşită îţi ţiuie urechile!… Băsescu? Să plece!… Plecarea stăpânului, bucuria nebunului! Ce altă bucurie avem? Astă pâine ne dă Dumnezeu!