Respectiv, poate fi acuzat Becali de subminarea bunului public cu pornire banditeasca, intr-o vreme cand tara toata traia sub pacostea cutremurului? Il judecam in conditiile de-acum sau in cele cand tara era sub amenintarea jafului generalizat?
Să zicem că undeva aiurea s-a produs un cutremur. Şi de la un cap la altul, bande de pungaşi jefuiesc avutul ţării şi al oamenilor. Şi să mai zicem că unul dintre aceşti bandiţi este judecat după ani. După care lege este condamnat? După legea de pace sau după legea de pe vremea când ţara toată era supusă actelor de banditism? Căci banditism este să dai un teren din bunul public care costă 56 de lei contra unui teren în valoare de un leu. O asemenea tranzacţie are din start toate componentele infracţiunii de crimă cu deliberare, de complicitate pusă la cale cu simţ banditesc.
Respectiv, poate fi acuzat Becali de subminarea bunului public cu pornire banditească, într-o vreme când ţara toată trăia sub pacostea cutremurului? Îl judecăm în condiţiile de-acum sau în cele când ţara era sub ameninţarea jafului generalizat?
Cum adică, un leu contra 56 este o speculaţie negustorească, o şmecherie?
Drama sporeşte privind luările de poziţii – să le zicem infantile. Şi încă n-ar fi nimic. Infantilismul este o haltă în viaţa oricărui muritor. Contrariant este faptul că n-a existat unul singur care să ia firul şi să-l întindă de la un cap la celălalt. Care mai de care şi-a agăţat ignoranţa de băţ şi-a defilat cu ea în chip de stindard al înţelepciunii, al nonconformismului, al intransigenţei, al mai ştiu eu cui.
Zeci, sute de întrebări care n-au fost puse aruncă sănătatea comunităţii în haosul pe care doar decrepitudinea are inconştienţa de-al proclama dezbatere.