Crin e-n ograda cu SRS; gandesc la fel, au interese comune, vocatii identice. Nu ei decid soarta tarii; soarta tarii decide pasii urmatori pe scena greu mirositoare a politicii romanesti.
Nu ştiu ce vrea Victor Ponta. Nici el nu ştie. Un şef de guvern şi totodată şef de partid nu pedepseşte în ograda cu orătănii. Când ca şef de ţară vrei un lucru, aţintirea ta vizează ţara, nu persoane.
Dacă ţinteşte să-l pedepsească pe SRS, îşi va scrânti mâna; braţul pornit a lovi pătimeşte dacă dă în gol. Căci n-ar face decât să ofere căpuşei un alt gât de oaie. Pentru SRS, când nu poate escroca gâlceava cu regele, între el şi găinarul cu alba-neagra nu e nicio deosebire. Chiar şi relaţia sa cu fosta Securitate a fost o escrocherie – Securitatea era summumul în România. A urmat Iliescu-KGB, şantajul şi etajul, milioanele, vilele, ziarul Ziua cu ortacii de serviciu…
Sufletul antrenat în mizerii la nivel înalt se încordează vânjos doar în opintiri cu împăraţii – un fel de bufon pe dos.
Aşadar, nu cred că Victor Ponta îl are pe SRS în cătare când ameninţă cu ruperea USL. Politica l-a urcat în turnul de control. Ponta nu mai e Ponta, este Victor Ponta. Grijile ţării mobilizează în el forţe care altminteri n-ar fi lucrat niciodată. Aşa merg treburile. Copilotul său, fâşneţul Crin Antonescu, a rămas să joace arşice cu Radu Tudor şi Mircea Badea şi să producă glumiţe cu Cătălin Măruţă. Drumurile lor s-au despărţit. Şi odată cu drumurile, destinele.
Crin e-n ogradă cu SRS; gândesc la fel, au interese comune, vocaţii identice. Nu ei decid soarta ţării; soarta ţării decide paşii următori pe scena greu mirositoare a politicii româneşti.