Cincisprezece rânduri de Nicolae Cristache/ Mircea Diaconu – cabotin, şarlatan…

Discursul maestrului începea patetic. Zicea: „Când vezi ce se întâmplă în ţara ta, nu poţi rămâne în papuci şi halat…” Frumos, am zis. Dramatic. Patriotic. Fiindcă, după un asemenea început, logic, m-aşteptam să urmeze ceva de genul: „Mă retrag la pensie şi-mi voi petrece restul vieţii în Piaţa Universităţii. Voi chema lumea să vorbim despre noi, despre ţară, despre viitor”. N-a fost să fie. După acel început dramatic, maestrul ne-a anunţat că, practic, de vreme ce nu mai poate rămâne în papuci şi halat când vede ce se întâmplă în ţara sa, pleacă la Bruxelles. Pesemne, ca să taie frunză la câini pe 16.000 de euro. Şi, ca şi cum n-ar fi fost suficient de clar, recent, a declarat că el rămâne credincios dumului ales, votul său valorează mai mult ca independent; ca independent, eşti căutat, cum ar veni, dai votul cui plăteşte mai mult. S-a scos, ar spune cineva trecând prin Piaţa Universităţii, unde nicicând cuvântul actorului îndrăgit nu se va mai face auzit; va vorbi doar celor care vor avea nevoie de votul său şi vor plăti mai mult.