Revolutiile se fac cu multimi; multimile vocifereaza pe limba vedetelor; vedetele sunt coconate in invelisul patronilor; patronii au luat chipul banilor, banii sunt murdari…
Dinamica presei funcţionează astfel: chipul patronilor ia culoarea banilor. Banii sunt murdari pe orice faţă i-ai întoarce. Vedetele se coconează în învelişul patronilor. Mulţimile ignorante vociferează pe limba vedetelor. Vocile răzleţe sunt acoperite de vacarmul escrocilor.
Cu cât banii patronilor sunt mai mulţi şi mai murdari, cu atât presa e mai abjectă. Cu cât presa e mai abjectă, cu atât înghesuiala la abjecţie este mai atracţioasă, mai agresivă, mai insolentă. Cresc lefurile, sporeşte pe potrivă lipsa de caracter. Se diversifică haosul, băierile autocenzurii se fac fideluţe. Debandadă fără frontiere.
Apar neaveniţii. Nostalgicii. Puriştii. Şi zic: înapoi la cenzură! Praghezii, în primăvara libertăţii lor din 1968, cereau reintroducerea cenzurii. Să se interzică! Să se ia măsuri! Să se pedepsească!
Cercurile butoiului se strâng. Înainte-i interzis. Înainte-i spre înapoi. Nu se mai poate. Salvarea nu e în interzicere, ci în concurenţă. Presa bună să învingă presa abjectă.
Presa bună cere bani. Banii sunt la patronii murdăriţi. E nevoie de patroni noi. Patroni noi nu pot apărea în afara politicului. Politicul nu poate exista fără patroni.
Ar fi bună o revoluţie. Revoluţiile se fac cu mulţimi. Mulţimile vociferează pe limba vedetelor. Vedetele sunt coconate în învelişul patronilor. Patronii au luat chipul banilor. Banii sunt murdari.
Cu cât banii sunt mai murdari şi mai mulţi…