Mugur Isărescu nu joacă pentru români. Avocatul Gheorghe Piperea l-a criticat, duminică, la Antena 3, pe guvernatorul BNR cu privire la majorarea ROBOR și a inflației:
„Părerea mea este că Mugur Isărescu nu joacă pentru români, pentru că începând din martie 2017, de la amvonul Băncii Naționale, domnul Isărescu a spus <<trebuie să crească dobânzile>>. Și în februarie 2018 a continuat spunând: eu văd inflația, până la Paști, undeva la 4%. A fost 4,75% și înainte de Paști. Ce a făcut domnul Isărescu când a spus acest lucru – nu are voie să facă asta – a invitat comercianții să majoreze prețurile!”
Președintele României, Klaus Iohannis l-a primit cu onoruri, la Palatul Cotroceni, pe Christian Wulff, fost președinte al Republicii Federale Germania, aflat în vizită la București.
O primire ciudată, neavenită și nici până azi explicată.(inPolitics.ro)
Bogdan Tiberiu Iacob:
„Prima întrebare ar fi care a fost scopul venirii lui Wulff în România, acesta nefiind menționat pe nicăieri. Am aflat doar că a făcut, pur și simplu, o vizită în București.
Ca persoană privată?
Atunci ce a căutat la Cotroceni, primit cu toată pompa?
Ca oficial german?
Păi ce calitate ar putea avea un personaj care nu mai e președinte și nici politician al țării sale de șase ani buni?
Ca reper moral?
Hm.
Reamintim că Wulff a demisionat din funcție cu mare scandal, după ce presa din țara sa a relatat că era corupt pînă în măduva oaselor: a făcut bani murdari, a profitat de vacanțe gratuite din partea unor oameni de afaceri bogați, iar apoi a încercat să facă presiuni asupra jurnaliștilor cu scopul de a împiedica publicarea informațiilor. Amenințările formulate de Wulff personal asupra jurnaliștilor care făceau dezvăluiri despre ilegalitățile sale au dus la apariția unui nou verb în limba germană, „wulffen” cu sensul de a vorbi încercînd să ascunzi adevărul…
Trimis în judecată, a fost achitat după cîțiva ani, impresia generală fiind că Germania nu a vrut, de fapt, să riște, prin condamnarea sa, o pată încă mai uriașă pe obraz, Wulff – pupilul lui Merkel – fiind primul șef de stat german judecat, după succesorul lui Hitler, amiralul Karl Donitz, care ar