Omar Hayssam a taiat panglica la inaugurarea domniei lui Traian Basescu si, iata, tot el apare si-n ajunul plecarii acestuia. Indiferent de culoarea atei, faptele sunt asa cusute si nu altfel.
Omar Hayssam a tăiat panglica la inaugurarea domniei lui Traian Băsescu şi, iată, tot el apare şi-n ajunul plecării acestuia. Indiferent de culoarea aţei, faptele sunt aşa cusute şi nu altfel.
Strategii în materie îi învaţă pe victorioşii în competiţia politico-războinică să-şi urmărească învinşii până la scoaterea lor din uz. Omar, intenţionat sau doar manipulat, a jucat rolul de catalizator al campaniei de îngenunchiere a lui Adrian Năstase şi a partidului care-l susţinea, PSD. După ce l-a înnegrit în toate nunaţele de murdar, maşina de propagandă a învingătorului l-a aşezat pe Omar lângă Ion Iliescu şi aproape un an de zile asupra PSD-ului s-a tras din toate poziţiile, cele mai multe dintre ele pregătite din vreme de serviciile secrete. Adică de acele funcţii din serviciile secrete care, cum se întâmplă la toate casele şi în toate vremurile, aveau pregătit planul B pentru a se pune în slujba noului urcat la putere.
În politică nu există coincidenţe. Omar n-a apărut din senin, ca urmare, a „profesionalismului eroicilor ofiţeri din serviciile secrete şi diplomaţie”. Vom asista la desfăşurarea unor ţesături menite să dea apă la moară pescuitorilor de fum şi ceaţă. Ţesături urzite, desigur, de ambele tabere. Şi nu ceea ce se va spune pe toate canalele media ne va conduce la adevăr. Ci depistarea corectă a aducătorului lui Omar.
Dacă isprava aparţine Preşedinţiei, cineva a înţeles că Omar este mai puţin periculos aproape, aici în ţară, decât undeva unde poate fi controlat de altcineva.
Dacă măsura e-n ograda guvernului, aducerea „teroristului” face parte din scenariul anihilării planurilor de viitor ale taberei prezidenţiale. Vom vedea.