Acasa > Articole > Editorial > Dogma "Independenţa justiţiei"

Dogma "Independenţa justiţiei"

Precum biserica si mafia, justitia isi judeca singura gresitii; isi alege singura favoritii. Tinde sa-si impuna voia ca lege şi inamovibilitatea ca liber arbitru.

 

Zice înţeleptul, nicio idee nu este destul de tare ca să se păstreze fără stricăciune. Şi aşa e.

Iată minunata idee „libertatea cuvântului”, a oricărui cuvânt, săvârşind în epidemie pestilenţială. La fel cum odinioară râvnita societate egalitaristă a sfârşit în dictatura proletariatului. Şi mai sunt. Instituţia „Independenţa justiţiei” este un leac bun, dar niciun leac nu-i etern când e transpus prin oameni.

Magistratul cu vederea limpede n-o are întotdeauna şi dreaptă. Altul stăpâneşte ştiinţa, dar nu se slujeşte de ea. Interesul face din el când argat, când vătaf. Papa Francisc, iezuitul, îngrijorat la rându-i de prea marea independenţă a instituţiei bisericeşti, ia masuri drastice pentru a-i curma fărădelegile din subteran.

Şi, precum biserica, justiţia îşi judecă singură greşiţii; îşi alege singură favoriţii; tinde să-şi impună voia ca lege şi inamovibilitatea ca liber arbitru. Căci independenţa nu este o categorie amorfă; este vie, trăieşte, fierbe, năzuieşte spre mărire şi putere absolută.

Şi ca orice fetiş eşuează în dogmă. Acaparează monoplul adevărului. Şi ticluieşte. Şi manipulează în acest sens orice o ajută să preia puterea. Puterea de a fi stat în stat. Împotriva nevoii care a născut-o: aceea de a păstra echilibrul la vârf… Nu se poate opri, urcă. Încalecă. Omoară echilibrul.

Până la a fi principiu democratic,  independenţa o mănâncă Dănileţ, Morar, Motoc, Aspazia Cojocaru, Zegrean, Hăineală şi oponenţii lor la fel de independenţi. Instituţia „Independenţa justiţiei”există nu pentru a face dreptate, ci pentru a întări poziţia puternicilor zilei. Pentru a perpetua o putere sau alta. Este răul exponenţial. Ciomag în mâna agitatorilor politici; pretext pentru ifose justiţiare.  

 

P.S. „Marile succese ale justiţiei” din ultima vreme pălesc în oglinda cu celelalte „mari succese” ascunse sub preş. Şi unele şi altele la fel de politice. Şi unele şi altele la fel de (ne)temeinice.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.