Scuze!… Eram pe cale să mor. Uitasem să vă cer iertare. Nu v-am spus că n-am reușit să citesc până la sfârșit cele câteva milioane de volume care s-au scris despre cât de ticălos este omul. Mai ales că omul descris, până la mine, de istorie, este infinit mai nemernic. E drept că și mai minunat. În sfârșit…
În sfârșit, întrucât, eu unul, habar n-am dacă omul poate fi și mai al dracului decât vedem cu ochiul liber ori îi trece cu timpul. Lumea se învârte ca roata, n-am cum să aflu.
Și mă întreb: Cu câtă ticăloșie a fost înzestrat la apariție la ce i-a mai folosit omului să țină și minte?
Și ar mai fi ceva: se nasc plozi care se arată geniali la vârsta de patru-șase ani. Cum Dumnezeu, vorba aia?! În ignoranța mea nu pot adăuga decât că n-are cum să devină cineva un geniu când e așa mititel. Legile date nouă spre cunoaștere spun că este vorba pur și simplu doar de materie: are în ea cantități pe care Dumnezeul atoateștiutor nu le dă neapărat la copii. Nu înseamnă că nici naiba nu știe unde le împarte?