Devine tot mai vădit că plătim degeaba cîteva sute de parlamentari, adică pe cei care se numesc puterea legislativă. Pentru că e conştient de opoziţia pe care o poate întîmina, Guvernul Boc preferă să conducă prin ordonanţe de urgenţă şi prin asumarea răspunderii. Aşa va face şi astăzi cînd îşi va asuma răspunderea pe două dintre cele mai controversate reglementări legale: legea de uniformizare a salariilor din învăţămînt, în anul 2011, precum şi pentru Codul de dialog social.
Oficial, Executivul este de totală bună credinţă. De la ora 11.00 se reuneşte în şedinţă pentru a se pronunţa asupra amendamentelor făcute de parlamentari la cele două proiecte de lege. Dar e vădit că totul înseamnă doar aruncat de praf în ochi cîtă vreme pe agenda premierului figurează, la ora 16.00, asumarea răspunderii pe cele două acte normative în faţa plenului reunit.
Potrivit Agerpres, „Viitorul Cod de dialog social, elaborat de Ministerul Muncii, va reuni reglementările privind patronatele, sindicatele, dialogul social, conflictele colective de muncă, organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social.
Potrivit noilor prevederi, se desfiinţează contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi se semnează contracte colective sectoriale doar la nivel de ramură.
Proiectul mai interzice expres negocierea unor drepturi materiale care să excedeze bugetul de venituri şi cheltuieli alocat pentru instituţia respectivă”.
Cea mai grea lovitură o vor primi sindicatele, singurele care pînă acum mai reuşeau, pe alocuri, să echilibreze balanţa. Conform noilor reglementări, aceste organizaţii urmează să devină reprezentative doar dacă au înscrişi ca membri cel puţin 50% plus unu din totalul angajaţilor unităţii respective. În legislaţia actuală, sindicatele pot negocia în mod automat contractul colectiv de muncă pe unitate dacă au în componenţă cel puţin o treime din numărul salariaţilor.
Şi pentru că tot a rămas printre puţinele sectoare de activitate ce poate fi strivit sub talpa bocancului pentru că este integral dependent de guvern, nici un funcţionar public nu va mai îndrăzni să participe la greve sau alte forme de protest. În caz contrar riscă să primească leafa – şi aşa minusculă -, diminuată.
Funcţionarul care intră în grevă nu va mai fi, ca până în acum, salarizat pentru acea perioadă, potrivit unei alte prevederi a proiectului de Cod de dialog social. În schimb, acestuia i se vor recunoaşte asigurările de sănătate.
Al doilea proiect de lege pe care Emil Boc urmează să-şi asume răspunderea se referă la îngheţarea salariilor cadrelor didactice din învăţămîntul preuniversitar. Mai precis, după diminuările salariale din cursul anului 2010, în anul 2011 salariile celor din învăţămînt ar fi urmat să crească, din nou, cu 33,4% pentru a ajunge la nivelul celor din anul 2009. Executivul nu-şi permite o astfel de „risipă”. Cu cele 500 de milioane de euro astfel economisite, Guvernul poate să mai satisfacă alte „nevoi urgente” ale oamenilor de casă.
Prin urmare, salariile brute ale angajaţilor din învăţămînt vor porni de la 670 de lei pe lună – minimum pe economie -, aferente posturilor de profesor, învăţător, educator, maistru-instructor, cu studii medii şi vechime în muncă de până la 10 ani, în timp ce salariul maxim de încadrare ajunge la 1.894 de lei pentru un profesor cu studii superioare de lungă durată, cu grad didactic I şi vechime de peste 40 de ani, potrivit anexei la proiectul de lege.
Actul normativ nu are efect în cazul drepturilor cîştigate în instanţă de profesori anterior legii de plafonare, însă acestea vor fi plătite eşalonat, în perioada 2012 – 2014, tot pe baza unei ordonanţe de urgenţă.
Şi cum un rău nu vine niciodată singur, proiectul de lege, mai arată Agerpres, îi ameninţă inclusiv cu sancţiuni penale pe ordonatorii de credite care nu aplică grilele de salarizare stabilite de Guvern.