Adrian Năstase scrie pe blogul său:
Dacă PSD ar fi insistat mai mult asupra nevoii de justiţie socială ar fi putut obţine un scor şi mai mare în alegeri.
E mai mult decât o cugetare? Să fie rodul unui regret?
În urmă cu un sfert de veac, Adrian Năstase s-a aflat el însuşi în faţa acestei alegeri. Doar că dreptatea socială implica fatalmente exemplul personal. Adică ascetism. Al său şi al grupului de adepţi. Într-o lume în care, deja, el, cel cu puterea politică, mergea, metaforic vorbind, cu tramvaiul, iar Dinu Patriciu, în Mercedes.
Dreptatea socială însemna, aşadar, a deţine borcanul cu miere şi a rezista ispitei. Clipa în care putea lua chip de erou naţional a trecut pe lângă el şi apoi a fost prea târziu.
Astăzi, Adrian Năstase le recomandă colegilor de partid, în felul său şovăitor-aluziv, să nu piardă clipa unică. Fiindcă, în secolul început prin alegerea borcanului cu miere, a reveni la justiţia socială, altfel decât în vorbe, echivalează cu a-ţi săpa singur groapa. Chiar dacă în groapa aceea se ascunde nemurirea.
Dar ar fi frumos! Cine zicea: „Îndrăzniţi, eu am biruit lumea”?