Iohannis nu a respectat regulile jocului. Acestea cereau un gest aidoma acelei apariţii a sa în geacă roşie de partea nedemocratică a ţării. A ales să respecte Constituţia, cărţulia aceea pe care o foloseşte ca un popă: citează din ea, fără să întoarcă vreodată şi celălalt obraz.
Într-un moment în care avea şi dreptul, avea şi dreptatea, să lovească în duşmanul său de moarte, a cedat. Sigur, s-au găsit imediat lăudători. Printre cei care-l urau. S-au trezit şi detractori; tot printre cei care nu mai puteau de dragul lui.
Aşa merg lucrurile în viaţa asta. Primii l-au ridicat în slăvi, cum că a dat dovadă de luciditate, respectiv n-a vrut să trimită ţara în haos.
Aşadar, când haosul îi era pavăză şi avocat, el a ales pacea şi ordinea.
Să fie oare vorba despre acea pace şi acea ordine dinaintea tragediei de la Colectiv? Căci, sângele de teuton apă nu se face.
Să ne ferească Dumnezeu de pacea şi ordinea unui neamţ mut!