După aproape patru ani în care s-a folosit de toată clemenţa legislaţiei, unul dintre cei mai temuţi interlopi brăileni a ajuns după gratii. Acesta avea de executat o pedeapsă de 2,4 ani pentru ultraj. Deşi fapta nu este foarte gravă, iar sentinţa definitivă de condamnare a fost pronunţată abia la sfîrşitul lunii ianuarie 2010, de această dată în căutarea şi reţinerea urmăritului s-a implicat şi SRI.
Infractori grei, pedepse „pe măsură”
Pe Radu Bogăţeanu, alias Romică Catali, îl ştie întreaga Brăila. În 2004, după ce fratele lui a fost omorît în timpul unei reglări de conturi, a preluat conducerea găştii cunoscută sub numele „gruparea Vărsătura”. Constituită din cîteva zeci de membri (inclusiv minori), banda acţionează cu o violenţă rar întîlnită. E drept că nu foloseşte arme de foc, dar nu se sfieşte să atace cu bîte, săbii şi topoare inclusiv pe reprezentanţii autorităţilor, sau să provoace distrugeri instituţiilor de stat. Însă principalele răfuieli ale grupului condus de Catali au loc, de ani întregi, cu cei din clanul Buricea. Fiecare vrea să-şi impună supremaţia şi să fure măcar o felie din zona „protejată” de ceilalţi.
O astfel de dispută a dus, în 2006, la o nouă luptă care a îngrozit cartierul brăilean Radu Negru. Atunci, pe 4 octombrie, în jurul orelor 22.00, gruparea Vărsătura i-a atacat pe ai lui Buricea chiar la ei acasă. Încăierarea a fost atît de aprigă încît poliţiştii au fost nevoiţi să tragă mai multe focuri de armă în aer pentru a-i domoli pe combatanţi. La final au fost trimişi în judecată Radu Bogăţeanu şi 17 dintre acoliţii săi pentru tulburarea gravă a liniştii şi ordinii publice, distrugere (cinci infracţiuni) şi port ilegal de armă albă. Pe parcurusul procesului – în care avocaţii au cerut nici mai mult, nici mai puţin decît punerea în liberatate, deîndată şi necondiţionat deoarece, în ciuda probelor zdrobitoare, toţi inculpaţii susţineu că nu au nici o legătură cu faptele respective -, a fost necesară audierea a 45 de martori.
Şi dacă nu s-a obţinut punerea în libertate imediat, nici prea mulţi purici nu a făcut Radu Bogăţeanu după gratii. Doar de-aia există căi de atac, martori mincinoşi (cinci s-au ales cu dosare penale pentru asta) şi prieteni care să-i intimideze pe cei „îndărătnici”. În final, adică la sfîrşitul lui ianuarie 2010 judecătorii au pronunţat şi sentinţele definitive: pedepse cuprinse între 6 luni (cu suspendare) şi patru ani.
Ce caută SRI la ultraj?
Liderul grupului, Bogăţeanu, a fost condamnat la 2 ani şi patru luni cu executare. Cum el fusese pus în libertate condiţionată în urmă cu mai multă vreme, nici prin cap nu i-a trecut să se întoarcă la „mititica”. Nu numai că a fost dat imediat în urmărire naţională, dar în cazul lui s-a implicat şi SRI. Lucru cel puţin nefiresc, avînd în vedere că omul avea de executat o pedeapsă mică, iar fapta pentru care ra fost condamnat este infracţiune de drept comun. Adică nu este o infracţiune care să vizeze siguranţa naţională, nici nu se spune în comunicat că Radu Bogăţeanu ar fi măcar suspect că desfăşoară activităţi infracţionale cu ramificaţii internaţionale (condiţii, slavă Domnului, există, doar Brăila este port). Şi atunci? De ce s-a implicat SRI? Contactată telefonic de „Sentinţa”, instituţia a pasat „mingea” în curtea Poliţiei, unde „puteţi cere relaţii, pentru că dînşii au mediatizat cazul”, iar de la Poliţie răspunsul a fost cam pe „aceeaşi lungime de undă”: „Ştiţi că există activităţi despre care nu se poate vorbi”.
Nu era mai simplu să nu se facă nici o referire la implicarea SRI în prinderea unui urmărit pentru ultraj?