Dan Chitic, avocat, mărturiseşte la Antena 3: „ Era trecut de miezul nopţii. Preşedintele a deschis portiera maşinii; eu eram la o distanţă de cca. 10 metri; înainte de a se urca în maşină, i-am strigat cu năduf: să-ţi fie ruşine pentru ce-ai făcut cu ţara asta! S-a oprit şi a zis: De ce sa-mi fie ruşine, dobitocule?”
Şi a pornit spre avocat continuând invectivele; ajuns faţă în faţă, l-a lovit cu dosul palmei peste gură şi s-a înapoiat la maşină.
A doua zi, SPP-ul dă publicităţii un comunicat din care rezultă că, dimpotrivă, cel recalcitrant a fost cetăţeanul.
Iată însă, pe acelaşi post vorbeşte un martor „neutru” care zice: „ Am fost la trei metri de maşina preşedintelui; am văzut tot; n-a fost niciun incident!”
Martorul „neutru” minte, nu e nicio îndoială, căci minte în oricare dintre variante, şi în varianta avocatului, şi în varianta SPP.
Chelneriţa zice că până la miezul nopţii preşedintele şi soţia sa au consumat două cafele şi au băut două sticle cu apă minerală, nimic altceva. Ca să vezi!
Minte cheleneriţa, mint agenţii sub acoperire, mint spp-iştii – în brâul cu care se împodobeşte preşedintele gâlgâie golănia, minciuna, diversiunea, găinăria, modelul curţii lui Bercea Mondialul.
P.S. Incalificabil. După două ore, pe acelaşi post Antena3, parcă pentru a mă confirma, intervine telefonic un alt pretins martor ocular la eveniment. Se prezintă consilier PSD de Iasi, Iacoban şi nu ştiu mai cum. Inainte de a vorbi despre ce a văzut ca martor ocular, a vrut să ştie două lucruri: dacă cetăţeanul Dan Chitic este membru de partid, informaţie în premieră absolută, şi dacă a băut alcool până la incident – început evident de diversiune; în ceea ce priveşte lovitura preşedintelui, el n-a văzut nimic; ce-i drept, spre deosebire de celălalt martor „neutru”, a văzut totuşi că cei doi au stat faţă în faţă.
Dan Chitic a răspuns că nu poate spune că este membru de partid; în urmă cu ceva timp a depus o declaraţie de adeziune la PNL, dar că de atunci nu s-a mai întâmplat nimic politic în viaţa sa; nu tu răspuns, nu tu cotizaţie, nimic; nu ştie pe unde o fi zăcând respectiva adeziune; la PNL sector 3, nimeni n-a auzit de un individ Dan Chitic.
Nu peste mult timp, intervine pe post adevăratul Iacoban acuzând impostura individului care s-a dat drept el.
Până aici nimic deosebit. O făcuse, cu puţin timp în urmă, în acelaşi mod, Elena Udrea şi, desigur, o făcuseră mulţi alţii neidentificaţi.
Grav, excepţional de grav este faptul că aveam de-a face cu o imixtiune de poliţie politică. Despre adeziunea unui ins oarecare la un partid, ba încă şi fără urmări, putea afla în regim de urgenţă doar un serviciu specializat în a scormoni în dosare; în cazul de faţă, un dosar ca şi inexistent, imposibil de depistat tocmai din pricina insignifianţei lui.
Şi pentru că în România sunt multe partide cu care insul ar fi putut împărtăşi idei politice, şi în dosarele cărora ar fi trebuit să se pătrundă pentru a i se descoperi simpatiile. Dovadă că ce se vântură prin partide, inclusiv faptul divers, întâmplător, poate scăpa organizaţiilor, nu şi serviciilor de informaţii. Şi dacă socotim că diversiunea cu aţă albă este specialitatea casei SRI, putem deduce că intervenţia de poliţie politică a fost solicitată de instituţia prezidenţială; iată un fapt care într-un stat democratic se încheie prin demisia preşedintelui.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.