Căci nu pensionarii români l-au biruit. Dragilor de ei nu le-ar fi ajuns o mie de ani pentru a căpăta o fărâmă din bunăvoinţa ocupantului. Victoria n-a fost nici a Opoziţiei. Opoziţia s-a arătat neputincioasă în faţa abuzurilor. Şi nici a Curţii Constituţionale. Membrii Curţii, cel puţin cei trimişi acolo ca grup de comando al preşedintelui, au votat conform algoritmului politic. A învins anturajul european. Neînduplecat în astfel de cazuri. Şi mă întreb cum ar fi arătat ţara de mâine dacă votul în favoarea pensionarilor ar fost unanim? Dacă ar fi învins România? O revoluţie? Da, zic eu, adevărata revoluţie română!
Şi dacă feţele pensionarilor s-au luminat ieri într-un zâmbet chinuit, chipul României s-a schimonosit încă o dată în oglinda ocupantului pedelist.