Aseară l-am urmărit plictisit pe Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România. Dar ascultându-l, obligat, gândul s-a întors cu aproape trei sute de ani în urmă, la singurul om care, mărturisind adevărul despre lume, continuă să fie contestat (ipocrit): Malthus, Thomas Robert. Pe scurt, domnul acesta, născut într-o familie engleză bogată, zicea că toate câte sunt şi toate câte vor fi despre milostenie, egalitate, demnitate sunt poveşti de adormit umanitatea. Pentru ca lumii să-i fie bine, lumea trebuie să fie puţină. Fără săraci, fără bătrâni inutili, fără oameni slabi. În România un singur politician a văzut partea neipocrită a lumii reale: Traian Băsescu (fără ironie!). Interpretat involuntar, dar sugestiv, de contabilul Franks. Jeffrey a tradus din limbajul tehnico-contabil, fără s-o dorească, legea care învârte de fapt placa turnantă a lumii: cu cât bogaţii sunt mai bogaţi, cu atât ceilalţi devin mai neimportanţi, mai lesne sacrificabili. Şi progresul economic mai sigur.
Nu uitaţi: în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.