Pe-atunci minţea D.R. Popescu, dar şi Gabriel Liiceanu. O apă şi-un pământ. Niciunul nu se-mpotrivea papagalului care le scotea vorbele-n şedinţe. Erau,
totuşi, şi dintre ceilalţi. Iată, chiar Nicolae Ceauşescu: credea-n fiece cuvânt rostit. Sinceri în rostul lor sunt şi astăzi: EBA, Ridzi, Syda, Anastase, iată, Silviu Văduva, …
Aceştia cred nonşalant în Moş Crăciunul-partid. Sunt loiali părinţilor şi mediului de huzur şi frivolitate. Fac ce face popa. N-au habar de alte reguli.
Ridzi a furat cu nevinovată credinţă. Anastase a bravat întru cauza reformării ţării. EBA vorbeşte ca Syda şi Syda ca Florin Salam. Silviu Văduva s-a cocoţat firesc în jilţul de şef al vămilor din Bucureşti că i-a venit rândul: tocmai se schimbase garda.
Cine a recomandat poporului să mănânce cozonac dacă n-are pâine nu din cinism a zis-o. Ci pentru că-aşa se trăia la Curte. Ridzi, Anastase, Văduva şi ceilalţi se miră auzindu-ne. Ei chiar sunt sinceri. Aşa se trăieşte la Curte. Sunt la putere, cum dracu’ (sau Dumnezeu) să facă altfel? Li s-ar părea caraghios.
Cine-i compară cu Nicu Ceauşescu se-nşală: prinţul nu credea în taică-su. Nu era sincer ca EBA, Ridzi şi compania.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.