Care revoluţie, unde e? Aşadar, 21 de ani. A vorbit şi Iliescu, a vorbit şi Crin Antonescu, şi Gelu Voican, şi te miri cine şi n-am reţinut mare lucru: a fost revoluţie, a fost lovitură de stat, ce-a fost?
Am fost de partea lui Ion Iliescu atunci când acesta a ales ca metodă de calcul sfârşitul, ceea ce rezultă în urma faptei analizate. Şi am ajuns la rezultate diametral opuse: fostului Preşedinte i-a ieşit că a fost revoluţie, mie – că n-a fost.
În inventarul lui Ion Iliescu au intrat: prăbuşirea regimului comunist, dobândirea libertăţii de exprimare şi a tuturor celorlalte libertăţi individuale, pluripartidismul, economia de piaţă etc – o revoluţie în toată regula.
În inventarul scris de mine au intrat: 61 la sută dintre români afirmă că o duc mai rău decât în comunism; România nu mai are agricultură, nu mai are industrie, flotă, irigaţii, cultură; a inventat criza morală, criza de omenie, de caracter; a resuscitat cultul personalităţii, bunul plac, samavolnicia, demagogia, populismul, liberul arbitru, hoţia de stat, minciuna ideologică… Unde-i revoluţia? Care revoluţie? Am obţinut nişte libertăţi cu soia şi dreptul de a o apuca unde-om vedea cu ochii.
Ce-a fost atunci în 22 decembrie 1989 şi astăzi nu e? Pentru mine, personal, a fost momentul când am gustat fericirea; acum ştiu cum arată, cum o simt şi cine sunt când o am – şi nu e puţin lucru.
Dar revoluţie n-a fost; a fost revoltă, descătuşare, extaz – şi a durat cât un festival multicultural, cât o serbare câmpenească. Căci după n-a mai fost nimic; poporul eliberat a dispărut în ceaţă, ca şi cum n-ar fi fost. Iar nou-urcaţii în jilţuri, cu puţine excepţii, sunt mult inferiori predecesorilor.
România s-a fracturat în două: 15-20 la sută răsfăţaţi şi 80 la sută năpăstuiţi. Asta-i revoluţie? Poate exista o revoluţie cu un popor care este revoluţionar doar ocazional, mânat de vânt străin? Aceea nu e revoluţie, nu pleacă dinlăuntru naţiei, ci un simulacru de revoluţie; asta suntem: o parodie.
Cealaltă revoluţie, care a dus la instaurarea regimului comunist, s-a născut pe unda de şoc a pierderii războiului antisovietic; revoluţia din 1989 s-a aflat în calea suflului care a măturat totalitarismul în întreaga lume; în niciuna dintre ele, poporul român n-a fost artizanul.
Iar dacă admitem că a fost, unde se ascunde el astăzi? Unde a fost când s-a instaurat totalitarismul ceauşist? Unde este când Băsescu misitifică Parlamentul şi conduce dictatorial ţara cu un partid , UNPR, prefabricat în laboratoarele SRI?
Poporul-popor a fost şi este dosit; nu respiră, are gura astupată de împilare şi sărăcie; libertatea de expresie este creuzetul puterii lui Sorin Ovidiu Vîntu, Voiculescu, al clanul Păunescu, Dinu Patriciu şi al drojdiei care îşi exhibă frustările pe internet. Care revoluţie? Unde e? Asta-i revoluţie?
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.