O ciudăţenie greu de explicat: socialismul predicat de Ceauşescu era, vizavi de naţiune, nociv în formă şi folositor în conţinut; capitalismul românesc este folositor în formă şi nociv în conţinut.
Forma capitalismului 2010 zburdă în drepturi cetăţeneşti; socialismul ceauşist exulta dictatura proletariatului; la rădăcini, însă, sădea cultul învăţăturii; şcoala românească era una de frunte în lume. La temelia viitorului, capitalismul sădeşte puterea banului indiferent de provenienţa lui; şcoala românească este, practic, antişcoală.
Şi iată, dar, faţa necunoscută a tragediei acestui neam: nu creşte copii sănătoşi, ci alienaţi. O generaţie cu ochii pe tâmple, ca peştii; ca să vadă în stânga şi-n dreapta speculaţiile, escrocheriile aducătoare de bani fără muncă.
Ce altceva fac înaintaşii lor de succes: Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu şi compania în Parlamentul României? Fac bani şi averi din vânzarea a ceea ce nu le aparţine.
Ce altceva sunt magistraţii Curţii Constituţionale? Votând politic, invariabil cu 5 la 4, ei indică summumul schizofreniei din societatea românească alienată.
Încotro bate viitorul României?
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.