Nişte hristoşi îmbuibaţi trag pârţuri să împrăştie lumea.
Inima i s-a încălzit auzind şi mintea i s-a înfierbântat privind grandioasa bucurie a rebelilor din piaţa mare a capitalei Ucrainei; şi era bine. S-a sulemenit în nuanţele portocalii ale revoluţiei kieviene şi a trecut de la stânga la dreapta.
Şi a venit marea foşgăială din ţara piramidelor. Şi când totul părea că e pierdut, a fost lansată vorba dragă puternicilor zilei: STABILITATE. A văzut puterea că e bine, s-a mutat în sectorul cu fermitate şi a dat drumul contramanifestaţiilor. Prima ţintă – presa; când nu se ştie ce este, ce este hotărâm noi.
Şi a văzut Traian Băsescu că ţine. Şi a zis în aula mare a Parlamentului către supuşii săi: „Rămâneţi pe poziţii, nu cedaţi compromisului, arătaţi-vă muşchii şi rămânem la putere o mie de ani; atacaţi televiziunile!”
Şi a fost aşa; şi-au apărut Videanu, Udrea, Toader, Vişan, Liga, Olteanu, Oajdea cu năframele reformei victorioase; şi e ca în piaţa din Cairo; nu se mai ştie cine ce zbiară.
Contramanifestaţiile băsesciene au o singură hibă: au trecut 20 de ani. Fermitatea christică a dat în ciocoism, avântul reformator se topeşte în aroganţă, trufie, cinism, samavolnicie. Nişte hristoşi îmbuibaţi trag pârţuri să împrăştie lumea.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.